soulstorm

2012-02-09T23:05:00.000-08:00

A trecut un an de cand ai plecat dintre noi..
Inca mi-e greu,inca ma doare ca nu iti mai vad zambetul, ca nu te mai aud razand,nu iti mai vorbesc, nu iti mai sterg lacrimile de pe fata.
Pastrez amintirea zilelor cu tine,discutiilor interminabile,noptilor albe si prostiilor facute impreuna. Nu te voi uita niciodata!

"Stelele care cad nu pier..stelele care cad se duc pe un alt cer."

2011-12-20T22:26:00.000-08:00

Alta dimineata cu aceeasi stare imputita..
Am gasit niste cafea rece in ibric. E buna si aia pentru o dimineata de genul asta. Nu am mai scris de mult timp. Sau am incercat sa scriu si m-am oprit. Poate nu mai am ce sa scriu. Poate am epuizat toate etapele rebeliunii adolescentine si am ramas cu o viata insipida si lipsita de probleme. Te-am visat azi-noapte. Nu mi-a mai trezit nicio emotie. Nici macar faptul ca ai uitat de ziua mea nu mi-a mai trezit nicio emotie,ma asteptam la asta. Dezamagirea mea porneste din faptul ca nu mai am de ce sa ma agat,ca m-am pierdut visand la povesti romantice si acum am ajuns si eu sa le consider fade,inutile. Pur si simplu ma gasesc traind povesti care nu sunt ale mele, m-am trezit confruntandu-ma cu probleme care nu imi apartin, bucurandu-ma de realizarile altora si fiind dezamagita de esecurile altora. E mai comod asa,ce-i drept. Totusi,eu unde sunt in ecuatia asta?
[20 decembrie 2011]

4 in the wind. once again.

2011-07-10T01:04:00.000-07:00

Si chiar a trecut mai mult de un an de cand n-am mai facut asta.. si totusi e la fel de placut ca intotdeauna. Acelasi miros de fum,acelasi "wind of change" inainte de culcare,aceeasi liniste. Si de ce am lasat sa treaca un an pentru a repeta experienta asta? Cine a gresit mai mult? Tind sa cred ca eu,in fond,eu tot timpul gresesc.. dar dupa noaptea asta mi-a revenit speranta ca mai putem fi ce am mai fost. Ca putem adormi mai des tinandu-ne de mana. Fiindca ne-am regasit una pe cealalta. Cu tot cu ciudateniile noastre si cu punctele de vedere complet diferite de multe ori.. suntem tot noi. Si cred ca mai avem multe de invatat pentru a nu ne mai repeta greselile,pentru a nu mai lasa sa treaca timpul asa pe langa noi.
Orice ar fi,m-am trezit cu zambetul pe buze. Si iti multumesc pentru asta.
La multi ani,pestisorul meu !

start.

2011-04-29T17:11:00.000-07:00

Noapte alba. Inca una ca multe altele..da' fara drame. Nu mai am sau daca am sunt aceleasi vechi si interminabile de care m-am plictisit si eu. Momentan ma preocupa trecerea timpului.. ireversibila. Dar asta nu-i o noutate pentru nimeni. Toti avem in urma regrete,realizari,dezamagiri,sentimente. Toti avem un trecut. Chiar si eu. Oricat de mult mi-ar placea sa ma pot reinventa asa,oricand imi doresc un nou inceput.. am un trecut. Si incep sa mi-l asum. Dar mai important este ca am un prezent pe care nu-l va trai nimeni altcineva in locul meu si un viitor care imi zambeste. Interesant este cum se suprapun astea trei.. fiindca la un punct orice decizie luata in prezent va deveni trecut dar ne vom lovi din nou de ea in viitor. Poate nu-i asa bine sa lasi lucrurile sa vina de la sine. Poate nu strica sa-ti fortezi putin destinul. La un moment dat ziceam ca nu mai vreau sa risc nimic.. dar de ce nu? Am revenit la ganduri mai bune si voi risca totul pentru ce-mi doresc. Doar ca de data asta vreau sa risc intr-un mod mai responsabil. Probabil notiunea de risc responsabil este inexistenta dar va capata o forma. Cu niste prioritati clar stabilite de data asta .. mai bag o fisa. Cu trecut cu tot,asa cum o fi el. Nu vreau sa mai pierd timp, am pierdut prea mult.. "mergem inainte chiar si atunci cand stam pe loc."
Si fara a avea vreo legatura cu ce am avut eu de zis..
He's just a friend of mine..

2011-04-09T09:34:00.000-07:00

Ar fi cazul sa schimbam macazul.
Ma gandeam eu ca tot s-au intamplat atatea in ultima vreme.. daca tot gresesc de ce sa-mi repet greselile? De ce n-as face altele noi? De ce nu as incerca sa ma reinventez? E un moment potrivit pentru schimbari. E momentul perfect pentru a face lucrurile asa cum trebuie, pentru a folosi ce am invatat pana acum. O sa iau asta ca pe un inceput desi momentan nu pot spune ca a aparut ceva nou,poate doar starea mea de spirit.
Cat despre el.. nu ii doresc decat sa fie cu adevarat fericit,eu cred ca merita. Si poate sfarsitul nu-i aici dar eu am spus tot ce am avut de spus,de aici nu mai depinde de mine.. domnisoara fotograf din Bucuresti isi ia o pauza. :)
Si in final o piesa pe care am descoperit-o noaptea trecuta si mi-a indus o stare de-a dreptul simpatica. Enjoy.

trip emotional.

2011-03-01T00:57:00.000-08:00

Tu n-ai avut curaj..
Nu mai vreau sa astept. Nu mai pot sa astept,nu mai am rabdare.Nu mai am decat doua optiuni - sa renunt sau sa fac eu ceva. Dar pentru ce? Nu am pentru ce.
Voi renunta si oricat de tare ma doare asta poate va fi mai bine. Ma voi dedica lucrurilor care chiar conteaza acum. Imi voi aminti cum sa traiesc pentru mine nu pentru un vis care s-a stins demult. Cica s-a terminat iarna. Martie.. prima zi din martie. Desi inca ninge parca se simte o schimbare. Parca imi placeau schimbarile,viata mea era plina de schimbari.. acum de ce mi-e frica? Poate pentru ca au trecut atatea luni pe langa mine si nu am fost capabila sa schimb nimic. Si acum sunt prea multe de schimbat..dar exista un inceput pentru toate,nu?

is it love?

2011-02-21T01:15:00.000-08:00

De ce absolut tot ce ma inconjoara ma duce cu gandul tot acolo? La acelasi vis frumos. De ce am ajuns sa te caut inclusiv in cartile pe care le citesc,in piesele pe care le ascult,in fotografiile pe care le privesc?
"E destul de grav fiindca imi dau seama ca omul asta nu are insusiri deosebite,poate nici cusururi suparatoare. Defapt,nici nu-l cunosti. Dar poezia pe care i-o atribui,si care e poate mai curand reflexul peisajului, inteleg ca-i foarte atragatoare. Si inteleg ca vei confunda intotdeauna dragostea de mare si de soare cu sentimentul straniu pentru el si,in felul asta,nu te vei lecui usor. Acesta va fi un rival foarte tare pentru oricine te va iubi..uneori ma intreb daca exista cu adevarat.."
Da,uneori si eu ma intreb daca exista cu adevarat.Nu el ca persoana,de asta sunt destul de convinsa ca exista.. el in forma asta atat de sincera,omul de care m-am indragostit. Exista? Sau pur si simplu i-am atribuit lui niste calitati pe care le cautam? Oare? Oare in acea reverie a mea de 6 zile am fost capabila sa creez un personaj? Un personaj complet inexistent.. complet fictional? Ca si cum l-am silit pe el sa fie actor in filmul meu..
As vrea sa stiu asta,m-ar ajuta destul de mult. Poate as invata sa pierd. Dar nu exista decat o cale sa aflu toate astea. Sa-l am langa mine,pe el. El,omul,predispus greselii. Care poate ma iubeste sau poate nu.. el cu adevarat si sa am timp sa observ cat din ce am vazut eu a fost real si cat a fost iluzie.
Poate nu voi avea ocazia asta niciodata sau poate o voi avea prea tarziu.. pana atunci aceleasi intrebari fara niciun raspuns si aceeasi parere de rau.

prea sus.

2011-02-15T14:03:00.000-08:00

"I'll always remember you like a child,girl.."

Intotdeauna. Fiindca asta erai. Probabil ca multe se vor rezuma la tine de acum inainte. Si cu siguranta e prea tarziu. Nu ti-ar fi placut sa ma vezi asa si daca,chiar ma vezi de undeva de sus (desi,recunosc,am dubii..) imi pare rau.Si e ciudat ca vietile noastre nu se schimba cu absolut nimic,totul a revenit la normal.. doar ca vom trai de acum inainte cu inca un gol in suflet. Gol pe care nu ar fi trebuit sa il lasi tu,gol caruia inca nu ii gasesc nicio explicatie. Nu e prima oara cand fac asta,cand raman cu regretul ca poate nu ai stiut niciodata cat insemni pentru mine,ca nu am mai apucat sa-ti demonstrez,cel putin nu in ultima vreme.. dar ma consolez cu ideea ca acum stii,poate stii mai multe decat ti-as fi putut eu demonstra vreodata. Si totul mi se pare o gluma proasta. Dar gluma asta proasta e viata mea. N-o sa permit sa devina mai proasta de atat. O sa lupt,pentru esenta aia a mea,pentru sufletul meu,oriunde s-ar afla el acum..
Iar tie nu pot sa-ti promit decat ca ne vom revedea candva si vei fi din nou sora mai mica pe care nu am avut-o niciodata.. si pe care nu trebuia s-o las sa plece de langa mine. Nu stiu cand se va intampla asta,nu vreau sa decid eu.. dar voi veni..

De ce?

2011-02-05T11:45:00.000-08:00

Cat mi-am dorit sa nu se ajunga la asta.. nu asa. Si acum ca s-a ajuns,mai brusc decat ma asteptam,nu mai am habar incotro s-o iau. Sincer. Si as accepta sa mai acord o sansa,sa mai incerc o data.. dar de ce? De ce cand sunt constienta ca o sa se ajunga tot acolo. Nu are niciun sens. Sa ne fac mai mult rau decat am facut deja? Pentru cateva saptamani,luni de fericire aparenta? Merita?.. Un capitol pe care mi l-am dorit incheiat intr-un mod mai placut si s-a transformat intr-un adevarat cosmar !
Urasc cand se intampla asta. Cand iar am impresia ca stiu exact ce trebuie sa fac ca sa fie bine,se da totul peste cap si reincep.. cu o greseala. Sau mai multe.
Si asa.. multe inceputuri fara nicio concretizare,inutile,care nu fac decat sa-mi complice si mai tare existenta. De ce sa mint? O perioada e ok. Pe urma constat ca daca nu faceam astea mi-era mult mai simplu. Cand o sa ma opresc din fuga asta continua de bine?
Cat despre fericirea mea,la fel de clar cum stiu unde se afla stiu ca n-o sa pun mana pe ea prea curand. Stiu doar ca incep s-o caut in tot mai multe lucruri mai mult sau mai putin in regula.
Ba.. noi sa fim sanatosi,nu?

ssdd.

2011-01-24T12:04:00.001-08:00

O seara obisnuita in care stau sub patura,cu laptopul in brate si ma gandesc. Daca mai si gandesc,uneori uit. Ce ar trebui sa fac eu acum? Sa invat la psihologie si la chimie,ultima mea sansa pentru a evita corigenta. Sansa pe care o pierd secunda cu secunda. Ce fac? Nimic. Ma simt obosita dar nu pot sa dorm,vreau sa scriu dar nu stiu ce,vreau sa invat dar nu ma pot concentra,vreau sa ascult muzica .. nu stiu nici macar ce sa ascult ! .. cred ca o sa caut un radio,ceva. Nu sunt nici fericita,nici macar trista. Nu sunt. Deloc.
As vrea o ciocolata calda,n-am decat cafea si ceai. As vrea sa fumez o tigara,imi amintesc ca le-am lasat pe toate la A. As vrea sa discut cu cineva.. si incep sa discut dar ma plictisesc. Surprinzator de repede. M-as plimba.. e si prea tarziu si prea frig. Am vreo doua carti de terminat. Citesc maxim 10 pagini si renunt desi imi plac ambele. E o zi d-aia nefericita in care nu-mi place nimic. Nimic nou nu se intampla.. dorinte prea putine. Si fix in zilele astea in care as avea multe de facut pe mine ma loveste oboseala. Si lenea,mai ales lenea.
O singura chestie mi-ar face cu adevarat placere acum.. vara ! Sa fie cald si soare si sa imi permit sa am starea asta. Sa am timpul necesar pentru starea asta ! Sa nu mai am n cacaturi de facut pe ultima suta de metri si sa nu mai am stresul asta permanent ca habar nu am ce o sa se intample. Inca 2 zile de stres.. si pe urma inca 5 luni. Si tot asa. Dar in momentul asta nu vreau nimic mai mult. Decat vara.. chiar si aici in Bucuresti.. in parc,pe iarba.. sa ma uit la cer.. ore intregi. Pana imi revin. Defapt.. cu prima ocazie ma izolez cateva zile la tara. Fara net,telefoane si alte d-astea.
Ah,degeaba fac planuri de acum. Sa fim sanatosi pana la vara..
Pana atunci poate as mai vrea sa-ti pun niste intrebari dar mi s-a luat de aceleasi intrebari fara raspunsuri si fara vreo rezolvare. De 7 luni de zile acelasi lucru,aceeasi problema si defapt aceeasi fuga de probleme.
E doar o stare generala..

we looked pretty happy,no?

2011-01-13T13:08:00.000-08:00

O sa postez acum niste randuri pe care nu mi-am facut curaj sa le postez cand le-am scris. Acum nu mai am absolut nimic de pierdut.. nu ca pana acum as fi avut. Problema e ca nu stiu cat mai cred in cuvintele astea,in propriile mele cuvinte..

"I tried so hard..
Nici nu mai stiu ce am incercat. Am incercat sa te fac sa ma iubesti,am incercat sa te aduc langa mine.. apoi am incercat sa te uit. Nimic nu mi-a reusit. Nu mai incerc nimic.. sa incerce timpul pentru mine,poate el reuseste. Intr-un fel.. mi-am fortat destinul. Ce ma sperie pe mine e ca acum de mine,de destinul meu,mai depinde cineva.
Noptile in care nu pot sa dorm si imi amintesc secunda cu secunda tot ce am trait impreuna sunt din ce in ce mai multe si din ce in ce mai lungi. Am inteles totusi ca ni se cer sacrificii mult prea mari ca sa putem fi impreuna. Si degeaba zic acum ca eu as fi facut asta pentru tine,ca as fi lasat totul in urma .. nu garantez. Ma ascund dupa faza cu varsta si mi-e mult mai usor sa zic ca as face asta dar nu pot. As fi putut.. dar am reusit sa raman rationala. Asta nu inseamna ca te iubesc mai putin. Inseamna ca fara compromisuri imense din partea mea sau din partea ta nu se va intampla. Iar.. iubirea bazata pe sacrificii nu e o varianta atat de placuta precum imi imaginam. Nu vreau sa fiu pusa in fata unei decizii de genul asta.. la modul de ori imi las viata de aici,buna sau rea,oricum ar fi si vin la tine sau te-am pierdut. Si imi dau seama ca fix cu o astfel de decizie te-am pus eu sa te confrunti. Alegerea pe care ai facut-o e logica,lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple cum le credeam. Si ce am zis.. ca daca m-ai fi iubit cu adevarat ai fi facut asta. Si daca faceai asta ce se intampla? Nu era cumva un risc mult prea mare? Eu neavand posibilitatea sa te ajut iar tu neavand nici macar certitudinea ca daca ajungi aici o sa raman alaturi de tine..
Stii ce e ironic? Ca desi ai ales sa ramai acolo nu m-ai pierdut si nici nu cred ca ma vei pierde vreodata. Fiindca indiferent de ce fac pe viitor o parte din mine a ramas acolo,langa tine..
Recunosc,m-am grabit. Am vrut sa fie totul bine si am uitat ca totusi nu traim in filme si ca aceste cateva sute de kilometri distanta sunt greu de ignorat."

Auch.

2011-01-12T11:48:00.001-08:00

Ca mi-am dorit sau nu.. postarea asta se rezuma strict la noi. La noi doua,mama.
De ce? Fiindca la fel de bine cum simt ca viata mea iar se da peste cap si nu mai am nici cea mai vaga idee despre notiunile de "bine" si "rau". Cele mai stupide notiuni in momentul de fata. Pentru mine una sunt un cosmar. Dar,revenind.. la fel de bine cum simt asta simt cum ma fac bucati de fiecare data cand te vad plangand. Si plangand din cauza mea,asta e nenorocirea. Azi nu am avut taria suficienta pentru a te privi in ochi si ma indoiesc ca ar trebui s-o mai am vreodata. Cum am ajuns pana aici? Nu atat ca situatie ca asta o s-o rezolv cumva presupun.. dar ca psihic? Cum dracu am reusit performanta de a deveni "monstruletul" care sunt acum? Nu mai e nici macar trista toata faza. Mai mor un pic.. si ce daca? Le pasa lor,mie nu. Asta ma enerveaza maxim. Sigur,sa stau eu linistita gandindu-ma ca nu-s eu singura ta problema.. in momentul de fata chiar daca nu sunt singura sunt cea mai mare. Si nu doar problema.. si responsabilitate pe deasupra.
Desigur,trecem peste.. nu de alta dar nu prea avem de ales. Familia nu ti-o alegi, suntem cam legate.. din pacate sau din fericire.. cel putin inca doi ani. Pe urma ce-o fi sa fie. Stiu ca daca exista posibilitatea asta nu garantez ca mai eram aici acum. Si nu te pot invinovati pentru asta.

Mama,stiu ca nu-s destul de bun de pus in rama
Dar n-am regrete,stii,refuz sa cred ca sunt o drama..

Introspectie.

2010-12-27T14:31:00.000-08:00

"No,there's no smoke without fire
Baby,baby.. you're a liar!"

Alcool intotdeauna in momentele astea. Eu? Eu bine. Cu paharul de vodca in fata,tigara in mana,ochii pe geam unde totul e alb,aproape frumos as putea spune.. dar sufletul gol.
Nici n-aveti voi idee cat de greu imi e sa traiesc cu mine. Dar,in letargia asta stupida,merg inainte. Si nu ma mai opresc,nu mai vreau sa ma opresc. Chiar daca pare o alegere convenabila sa ma pierd pentru a mia oara de data asta o sa fac lucrurile asa cum ar trebui. Si nicidecum asa cum credeti voi ca ar trebui,cum simt eu ca ar trebui. Cea mai mare problema a mea e dorul. Oricat de tare am incercat sa nu ma mai intorc in trecut mi s-a facut dor.. si m-am intors. Si ce am facut defapt? Poate am recastigat cateva parti din mine,cateva persoane,cateva sentimente dar nu au mai fost la fel. Doar.. prima data se intampla doar o data.
Imi dau seama ca tot ce numesc eu "o pasa proasta" este defapt ceea ce am devenit de-a lungul timpului. Si sa mor daca sunt macar putin mandra de asta. Mi-a fost atat de frica sa iau viata asa cum e,am cautat atat de mult fericirea sau am incercat sa o retraiesc.. si am esuat de fiecare data. Acum nu mai imi e frica decat de mine si de "propria constiinta" (mi-am permis sa citez dintr-o persoana pe care o voi respecta intotdeauna desi nu sunt sigura ca merit sa ii folosesc cuvintele..).
O sa am mult de tras ca sa devin ceea ce ar fi trebuit sa fiu..si ceea ce as fi fost daca nu m-ar fi fascinat atat de mult necunoscutul.
Iar tu,prostule.. da,imi permit sa ma repet fiindca nu ai vazut. Nu ce sunt. Ce as fi putut fi langa tine.. tu trebuie sa stii ca inca sunt aici si,din nefericire,nu cred ca voi pleca prea curand. Nu stiu cum.

All I want for Christmas..

2010-12-17T02:09:00.000-08:00

Ninge. De ieri. Si imi place.. si am mai "imbatranit" cu un an. An in care s-au intamplat poate prea multe. De ce zic asta in fiecare an? Poate pentru ca nu sunt chiar o fire linistita. Sau poate pentru ca am magnet pentru probleme. Sau.. nu neaaparat probleme.. situatii ciudate,sa zicem. Daca sunt fericita? Nu stiu,sincer. Stiu sigur ca sunt linistita si asa as vrea sa raman.
zapada vin fiert scortisoara brad luminite prietenie 'rom,fum si vanilie' colinde ..
Cred ca,intr-adevar,lipseste ceva. Dar n-o sa se intample.. cel putin nu anul acesta.. totusi eu nu incetez sa sper,nu inca.
..is you.

no,really?!

2010-12-11T12:23:00.001-08:00

Dimineti de septembrie cu aroma de cafea ..(au fost)
Nu plang,serios. Mi-a intrat fum in ochi. Ati face bine sa ma credeti fiindca mi-am promis ca nu mai vars nici macar o lacrima. Pentru nimic.
Si uite cine imi vorbea mie de schimbari. Dar ai dreptate..m-am schimbat,m-am lasat cuprinsa de o indiferenta de care nu ma credeam capabila. Mi-am cam pierdut simtul umorului,asa-i? Doar zambetul ironic a mai ramas la locul lui.
Si pe buna dreptate.. cum as putea sa nu fiu asa cand aproape tot ce e in jurul meu e fals? Al dracului de fals.. sincer vorbind acum,si mie mi-e dor de mine dar mi-e aproape imposibil sa redevin ce am fost. Si iubeam liceul asta si la un moment dat am simtit ca mi-am gasit locul si ca e totul exact asa cum ar trebui sa fie. Ca sa constat ca nu e deloc asa,sa constat ca am gresit din nou.. sa constat ca tre' s-o iau de la capat,sa-mi regasesc un loc si eventual sa nu mai repet aceleasi greseli fiindca,intr-un fel,simt ca am primit prea multe sanse de la anumite persoane. In momentul de fata ma simt inutila. Sincer. Si lucruri pe care le faceam bine,sau cel putin aveam impresia ca le faceam bine.. acum nu le mai fac. Deloc. Am pierdut atatea ocazii,am lasat atatea oportunitati sa treaca pe langa mine pentru niste prostii, pentru a-mi pierde timpul cu persoane care nu meritau atentia mea. Cu persoane de la care,initial,credeam ca am multe de invatat.. acum vad ca sunt doar niste jeguri.. vorbitoare.
Pun punct. Am decazut prea mult,nu vreau sa ajung mai jos de atat. Vreau sa fiu sincera cu mine si cu restul. Nu mai vreau sa traiesc asa,in ipocrizie si degradare. Vreau sa ma ridic la nivelul la care ar trebui sa fiu..
Si,da,vreau sa traiesc !

"Nu te mai ascunde!",
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

airplane mood

2010-12-05T12:31:00.000-08:00

N-ai sa mai ajungi si o stiu..

E bine,cel putin dintr-un anumit punct de vedere. Mi-e teama de ce as fi devenit daca ajungeai aici,daca se intampla ce am tot sperat. Acum mi-e frica de posibilitatea asta,sincer.. de ce? Fiindca as fi pusa in fata unor decizii prea mari si poate prea dificile. Si daca pana acum cateva zile eram convinsa ca stiu ce decizie as lua .. acum nu mai sunt. Acum incep sa-mi pun niste intrebari si sa ma gandesc la ce m-ar face cu adevarat fericita,la ce ar merita cu adevarat..
Si cum e sa ai langa tine un tip care sa te faca sa te simti frumoasa si iubita oricand? Care sa fie acolo pentru tine la orice ora? Care sa te iubeasca si nemachiata si rautacioasa si copilaroasa si beata si serioasa si in orice alt mod,in orice alt moment. In orice moment defapt. Ce iti poti dori mai mult de atat? Simplu.. sa simti ca meriti toate astea.. iar eu,sa fiu sincera,n-o prea simt momentan.
Dar nu mi-e deloc greu sa ma gandesc la un viitor asa,iar daca eu de obicei fug de orice fel de angajament ca de dracu acum parca imi pare o perspectiva mult mai interesanta.. "the future's bright". Oare?
Hmm,nu mai vreau sa-mi pun intrebari,o sa las timpul sa decida..
Ma contrazic singura.. ce zic acum si ce ziceam joi.. n-o sa imi retrag cuvintele totusi. Va fi o incercare.. si poate o ultima sansa..

breakdown

2010-11-25T13:44:00.000-08:00

Se cere o postare noua. Nu stiu de ce,pur si simplu mi s-au lipit degetele de tastatura si nu se vor dezlipi pana nu voi scrie ceva. Sunt o dramatica.. sau o drama in sine,mi-e greu sa ma decid. M-am blocat pe o melodie si nu mai vrea sa plece din capul meu,nemernica. Ma deprima intr-un fel. Robbie Williams - Eternity. Stiu cine-i de vina pentru fixatia asta dar i se iarta in totalitate. Sincer vorbind,am dat o groaza de rateuri in ultima vreme. Tre' sa rezolv niste treburi,ar fi cazul sa imi stabilesc niste prioritati. Defapt ar trebui sa accept prioritatile impuse deja.. ar fi cazul sa schimbam macazul. No,really ? De ce? Pentru ca .. aia si aia si aia. Cui ii pasa? Am obosit. Ce-ar fi sa nu mai dau nicio explicatie si sa fug undeva? Ma intorc,promit. Da' mi-ar placea sa ma deconectez pur si simplu. Zici ca-s un robotel ceva. Ma scot din priza si e ok. Drace,nu e chiar asa. Sau ar fi daca as gasi stecherul. P*la mea.
Sictir maxim pe mine. Ma scoate din sarite faptul ca acum suport gen consecintele propriilor fapte. E disperanta ideea ca nu pot acuza pe nimeni. Nu pot decat sa zic "damn,am fost proasta!". Si da,am fost. Adica se putea si mai rau dar simt ca mi-am pierdut vointa. Si puterea aia de a stabili limite. E nasol. Sunt marioneta mea intr-un fel. La modu' urat. Adica in momentul in care am o idee proasta si stiu ca o s-o dau in bara ar trebui sa apara partea mea aia constienta sa ma traga de maneca,stiu eu,sa-mi zica "Stai dracului cuminte ca o sa se intample...". Eh,partea constienta HIBERNEAZA. Trebuie sa ies din asta. Chiar am motive sa lupt acum si chiar vreau sa fac niste schimbari majore si.. viitorul imi zambeste. Un pic ironic,ce-i drept,dar zambeste.
Cineva sa ne aduca vara inapoi! Inca sustin faptul ca o parte din mine a ramas in Saturn. Cu toate ca mi-am revenit,m-am ridicat,se lasa cu noi inceputuri.. nu stiu daca o sa mai fiu la fel. E un semn de intrebare,e un regret. Nici eu nu stiu exact ce e. Stiu doar ca filmul acelor 6 zile e pe repeat in capul meu de aproape 3 luni.

..pisici. Inca o postare neterminata. Nu pot decat sa zic ca multe treburi incep sa se rezolve,alte probleme abia apar.. nu se stie niciodata.
Acum mi-e somn,poate maine dimineata cafeaua imi va trezi apetitul literar,ca sa zic asa.
[au aparut ceva schimbari pe aici,asa-i?]

:]

2010-10-05T00:28:00.000-07:00

"Linistea va curge in mine..

Ma eliberez. Am invatat si eu ca,defapt,visele pot muri. Si nu doar atat,pot chiar omori. Nu ma mai doare nimic,sincera sa fiu. Ma acopar cu o continua indiferenta. Nu ma bucura asta dar era timpul sa las amintirile sa plece.
Am ajuns sa te vad in orice persoana care trece pe langa mine,in fiecare melodie pe care o ascult,in fiecare vis din fiecare noapte interminabila. Si inca mai am impulsul ala stupid de a pleca,de a lasa tot in urma doar ca sa te gasesc. Dar mi-e teama de ce as putea gasi..poate o dezamagire mai mare decat cea pe care o traiesc acum."

Postare neterminata. Intre timp s-au schimbat cate ceva. In bine,cred.. inca tind sa cred ca singura chestie care nu se va schimba niciodata la mine e zambetul ironic. Partea buna e ca reapare si celalalt.. zambetul ala din suflet,de fericire..
Nu stiu ce spuneti voi dar mie mi-e dor. De mine,de noi,de ce se intampla acum un an,doi.. sau mai mult. Cine stie? Dar m-am plictisit sa ma tot intorc in trecut si sa am tot felul de regrete de genul asta si sa nu fiu capabila sa ma bucur. Si,sincer vorbind,acum chiar am motive sa ma bucur. Acum chiar vreau sa-mi traiesc prezentul..
Ma seaca cum asa-zisi prieteni mi-au dat gara de la distanta asa si mi-au mai scos si vorbe da' se trece peste,trebuie sa imi vars nervii pe alocuri si asta a fost.
"Fratii sunt tot frati cand tovarasii sunt pa.."
Cam asa sta treaba,de ce sa ma ascund? Am gresit,au gresit si s-au dus. Da' daca tot va duceti,fir-ar sa fie,macar faceti-o cu demnitate. Asta e tot ce cer,macar respectul ala pe care il acord eu sa mi se acorde si mie. Daca tot s-au intamplat niste treburi si nu prea mai e cale de intoarcere nu e mai usor sa taca toata lumea din gura?
Si maine.. mda,pentru prima oara dupa muuult timp mi-e frica. Recunosc. La modu' la care nu stiu daca o sa mai merite sa depun vreun efort. Si e stresant fiindca stiu ca indiferent daca merita sau nu stiu ca va trebui sa ies din asta si fiindca mi-am dat seama ce e cu adevarat important pentru mine.. si ca ar fi trebuit sa-mi stabilesc niste prioritati si,mai important,niste limite. Doua luni de zile nu am fost in stare sa-mi pun limite..si incepand de maine voi suporta consecintele..
Trebuie sa ma mobilizez cumva fiindca am multe chestii in cap si fara vointa nu o sa le fac niciodata. Iar am scris fara cap si fara coada (foarte buna carte,btw.) dar nu conteaza. Simteam nevoia sa scriu..sa scriu si altceva exceptand dramele alea de zi cu zi.. sa scriu exact ce-mi trece prin cap si exact ce mi se intampla.
Sper sa nu ma insel si de data asta. Serios,am dat prea multe rateuri,as suporta inca unul dar nu mai vreau. Pur si simplu,vreau sa-mi demonstrez mie ca pot sa iubesc si sa fiu iubita si sa lupt pentru vise si sa reusesc !
Si da,am renuntat la un vis.. fiindca nu mai aveam de ales si cred ca asa e mai bine pentru amandoi. Everything could be everything if only we were older. But we're not.
Acum zambesc..

Fighter.

2010-09-30T00:50:00.000-07:00

And we had magic
And this is tragic..

Sunt la pământ,recunosc asta. Dar m-am angajat într-o luptă din care nici nu mai pot și nici nu mai vreau să ies. Dacă ar fi nevoie să lupt împotriva unei lumi întregi aș face-o.. pentru simplul fapt că ei nu știu cum e bine pentru mine. I'll do it my way. Ultima dimineață de septembrie cu aromă de cafea. Și cât am putut să mă înșel..și cât m-am putut lăsa orbită de prejudecăți și de părerile altora.
Uneori nu îmi doresc decât să treacă timpul mai repede dar nu îmi doresc să treacă viața pe lângă mine și să nu las nimic în urmă. Am găsit sprijin și înțelegere în două persoane de la care nu mă așteptam,cărora eu nu le-am oferit nimic. Dar au fost capabile să vadă în mine ceea ce nici măcar eu nu am mai putut vedea în ultima vreme. Sunt mai puternică decât credeam dar am greșit foarte mult încercând să par altceva. Nu mai eram în stare nici măcar să plâng,asta mă îngrijora într-un fel sau altul. Am căzut de mii de ori și sunt dispusă să cad în continuare dacă ăsta e prețul iubirii tale. Tu ce ești dispus să faci ? Asta e întrebarea care mă macină de o lună încoace .. de multe ori îmi răspund singură : "nimic.". Dar oare așa e? Nu cumva mă grăbesc eu ? Nu mi-am pierdut eu răbdarea?
Nu mai știu cine sunt dar acum știu ce vreau..și pentru zile ca cea de ieri n-o să-mi permit să rămân o umbră,o amintire a ce am fost cândva . Nu mai vreau să fug deși asta mi-am dorit de fiecare dată când am dat de o problemă. Nu. Vreau să lupt. Până la capăt orice ar implica asta . Și dacă o fi să pierd.. să știu că am pierdut lupta asta cu demnitate. Am cum să înving singură? La asta nu m-am gândit dar acum nu mă mai simt singură.
Vă iubesc.
[ne ai pe noi,suntem prietenii tai.]

When it falls..

2010-08-31T13:17:00.000-07:00

I keep you with me in my heart,
You make it easier when life gets hard..

Spui ca folosesc cuvinte prea mari si ca nu intelegi cum poate fi adevarat. Este. Intr-un mod complet irational si greu de explicat este adevarat. TE IUBESC! Prostule..
Nu mai folosesc apelativul "prostule".. tind s-o dau in bara,mai ales daca am si ceva alcool la bord. (evitati expresii gen "bai prostule..datele problemei.. suna-ma!". n-o sa sune. De ce? L-ai jignit,ce mama dracu?). Trecem peste.
Nu mai vreau certuri..si-asa e greu,de ce ne complicam si mai tare situatia? Stiu si eu ca e nesiguranta,lipsa de incredere,teama.. distanta nenorocita. Dar tind sa cred ca am avea lucruri mai frumoase de impartit decat crize de gelozie.
Altceva..a venit toamna. Da! E toamna. Emotie de toamna,stii doar..
Din anumite puncte de vedere toamna a fost intotdeauna anotimpul meu preferat. Exceptand partea cu intoarcerea la scoala. Timpul liber se cam duce dar e ok si asa. Trebuie sa traim cumva si anii de liceu,nu? Primul motiv pentru care ma bucur ca a venit toamna.. stiu ca o sa vina si momentul in care o sa ma iau de mana cu Ana,amandoua ametite probabil.. probabil noaptea si pe Brancoveanu(momentele noastre epice cam in acest context au loc) si o sa cantam/urlam "Septembrie,luni". Stiu ca o sa ma plimb iar prin Carol dupa ore si o sa fie frig dar asta n-o sa prea conteze. Stiu ca probabil voi merge din nou la lac dimineata.. daca voi avea cu cine.. si va fi la fel ca acum un an.. Lac. Discutie. Cola. Tigari. Wind of change. Sper ca va fi asa. Septembrie transpus in.. septembrie.
Uhm.. ascult radio chill out.. de ce a inceput o melodie rock?! Habar nu am ce melodie si nu am nici cea mai mica problema cu rock-ul,chiar imi place.. dar .. m-a speriat. Chiar vroiam chill out. Doar chill out.
Gata,m-am chillat. Nu mai stau cu telefonul in mana si nu ma mai uit la el incontinuu. Pana maine seara. Acum e bine,pot dormi linistita. Sau cel putin cred ca e bine..
Ce haos e in capu' meu. Nu am avut o idee generala in jurul careia sa ma invart. Am scris asa,aberatie dupa aberatie ..
Somn usor,pis..

Închide ochii..

2010-07-28T14:26:00.000-07:00

E pe repeat de aproximativ o oră..
Chiar îmi pare rău să-ţi spun rămas-bun pentru a..pff,chiar nu mai contează a câta oară.

"Şi îmi pare rău să-ţi spun rămas bun
Dar nu regret nimic din ce am făcut
Până acum
Şi fiecare avem alt drum oricum
Poate într-o zi va fï comun,
Dar nu acum, nu acum"

La vie en rose

2010-07-20T11:58:00.001-07:00

"*Aş mai vrea şi să îmi aducă cineva prietena înapoi,să nu rămân doar cu poza ei în portofel şi cu amintirile astea plăcute care totuşi mă seacă. Mi-e dor .."
Scriam chestia asta prin aprilie,într-un moment de rătăcire ca să zic aşa şi când încă mai aveam poza aia în portofel. Acum nu o mai am. De ce? Nimic mai simplu - am pierdut-o. Se întampla. Am pierdut-o la fel de uşor cum mi-am pierdut şi prietena.
Înapoi nu o să mi-o mai aducă nici dracu. Îmi dau seama că nu mai există.. a fost odată..acum văd doar o persoană extrem de rece şi din alt film. Complet din alt film. Ce spuneţi voi? Că nu-mi mai pasă? Că nu-mi pare rău? Asta e problema. Îmi pasă prea mult,prea multe amintiri,toată schimbarea mea,tot ce am devenit mă leagă într-un fel sau altul de ea,de perioada aia şi de oamenii ăia. Mi-e aproape imposibil să uit. Sigur,o să se întâmple şi asta la un moment dat.
[2007. dimineţi. soare. balcon. ţigări. prietenie. cuvinte. 4 in the morning. lacrimi. poveşti. dezastru. sentimente. copilărie. contrast. schimbare. inconştienţă. zâmbet. nepăsare. două. dragoste. TOT.]

Do you remember this ? :)

Piticul meu are nasul mov şi-mi spune poveşti...

2010-07-17T13:04:00.000-07:00

Oboseală. Durere de cap. Nimic.
Cam aşa aş descrie starea mea de câteva zile încoace. Mă trezesc,mai devreme decât mi-aş dori,îmi beau cafeaua,ies afară la o plimbare . Mă întorc. Nu fac nimic interesant,ies din nou afară,mă intâlnesc cu prietenele,vorbim de unu' de altu'. Cred că unii ar cataloga-o drept bârfă,eu nu aş fi aşa dură. Nu mă simt în stare să fiu dură în momentul de faţă. Mă întorc acasă.. mă duc pe balcon,ascult muzică şi fumez câteva ţigări uitându-mă la stele (partea asta mi se pare simpatică),iau pastile şi durerea de cap tot nu trece. Mă aşez în pat,dau drumul la TV.. de obicei vizionez Blood Ties,aş putea spune că am făcut o obsesie din asta . Şi adorm.. şi viaţa continuă cam la fel. Şi vreau să schimb ceva dar nu ştiu de unde să încep. O noutate.. aseară în loc de Blood Ties am văzut un concert Alina Manole. A fost o senzaţie absolut superbă să adorm pe melodiile ei.. "Sunt o nebună,vreau să-mi cumperi o lună.. şi să fie pătrată..".
Nu mi-e rău.. dar,sinceră să fiu,nu mi-e nici bine.
Să-mi bag picioarele,ce mă seacă rutina asta ..
[nici măcar eu nu înţeleg de ce am scris asta. "am un pitic şi-l vreau fericit,cred că-mi trebuie doi.. să stea amândoi." :D]

Dimineaţa.

2010-07-05T20:44:00.000-07:00

Înca mai greşesc..
5 dimineaţa. Nu mai pot să dorm. Mă duc pe balcon,fumez o ţigară,ascult muzică şi mă pierd. Văd răsăritul. Am o senzaţie ciudată,trebuie să fac ceva sau o să înnebunesc aici. Mă îmbrac şi ies afară. E aproape 6.. un Lucky şi o Cola la jumate,vă rog. Aceeaşi poveste. Mă aşez pe o bancă şi aştept. Ce dracu aştept nici eu nu ştiu.
Văd oameni care îşi încep ziua într-un mod absolut normal. Ah,deci eu sunt aia anormală. Se poate.. ei se grăbesc,îşi plimba câinii,se duc la servici. Eu stau. Pur şi simplu stau şi mă gândesc. Şi nu ajung la nicio concluzie. Defapt singura constatare pe care am făcut-o în aceasta dimineaţă este aceea că oamenii sunt prea ocupaţi ca să mai schimbe ceva. Şi nu-i condamn pentru asta..în fond,eu nu-s aşa ocupată şi tot nu schimb nimic.
Aş fi vrut să vorbesc cu cineva. Cu cineva care ar fi putut să mă înţeleagă şi să ma lămurească intr-un fel. Să-mi explice şi mie de ce e aşa? De ce nu pot pur şi simplu să renunţ,să ies din joc,să nu mă mai gândesc atâta,să nu mai fiu ce sunt .. de ce am ajuns să fug de mine ? Dar ce crezi ? Nimeni nu m-ar fi ascultat la ora asta matinală. Exista câteva variante .. m-ar fi înjurat sau mi-ar fi zis să nu fiu nebună şi să mă culc sau ar fi presupus că sunt beată. Cam trist. De ce ar fi fost aşa ? Fiindcă e neobişnuit ca tocmai eu să fiu în starea asta. Eu ? Aia curajoasă,puternică.. same shit,different day. De parcă mi-ar fi păsat vreodată.
Uite că acum îmi pasă. Da,ştiu şi eu că e prea târziu. Am ales să joc un rol şi acum trebuie să mi-l asum. Uneori chiar am impresia că mă regăsesc.
"I'll always remember you like a child,girl."
Se prea poate şi mă bucură asta. Măcar tu. Ceilalţi văd doar masca. Dar tu.. care m-ai văzut crescând. Ştii ce am fost,ştii foarte bine şi ce am devenit şi stii ce ar fi trebuit să fiu defapt. [4 iulie]
Senzaţia ciudată se întoarce şi,pe deasupra,mi-e frig. Nu sunt obişnuită cu dimineaţa. Ma întorc acasă. Căştile în urechi.. Within Temptation - All I need.
Oh,c'mon,chiar aşa tristă sunt? (.. ar cam fi cazul să-mi reiau rolul înainte să-l uit). Nu,nu sunt tristă. Toate trec,nu e asta o problemă. Dar îmi rămân prea multe amintiri şi nu am nici cea mai vagă idee ce ar trebui să fac cu ele.
"Am încercat să scap,de amintiri să mă dezleg şi când am reuşit am realizat că nu am unde să merg."
Dar eu am unde să merg că doar nu mă şterg cu totul. Sau dacă eu îi uit pe ei.. trebuie să mă uite şi ei pe mine ? La asta nu mă gândisem. Ok,amintirile rămân acolo unde erau,nu vreau să risc.
Hmm.. eu nu-mi asum riscuri ? Asta este într-adevăr o noutate. Uite,deja se observă o schimbare.. dar oare e bună ?
[mi-ar plăcea să nu mă fi înşelat în ceea ce te priveşte. şi mi-ar placea să treacă mai repede perioada asta.]

Brown eyes

2010-06-25T11:36:00.000-07:00

Totul e bine cand se termina cu bine,nu? Dar cand acest "bine" este un final irevocabil cum mai e ? Nu ar fi corect sa.. ah,nu! Nu ar fi. Nu e un joc. Nu e nimic.. stiu ca este ciudat dar o parte mine isi doreste sa fi fost altfel. Nu e nici macar egoism,e o prostie.
"E totul atat de gol in mine incat se aud ecouri."
Eu ma simt pustie in timp ce tu te simti liber. E o problema?

Sunt bineee. Inca zambesc. Nu e chiar zambetul meu dar se va rezolva..
Pass me by,please. :)

4 in the wind.13 aprilie

2010-06-20T11:58:00.000-07:00

4 in the morning.
Sabina doarme iar mie,desi alcoolul din mine ar trebui sa aiba cate ceva de obiectat,nu mi-e somn. Aveam nevoie de asta.. de putina relaxare,de o discutie,de o imbratisare. :) Mi-a prins tare bine.
Unde mai pui ca am avut o zi geniala. A inceput cu o "cafea" la dublu si s-a terminat cu ameteala asta placuta. God damn it,maine o sa fiu complet zombie,o sa-mi pice ochii-n gura de somn dar cui ii pasa? Acum ma simt perfect. Pe intuneric,intr-o camera unde miroase a fum si a lumanari parfumate .. intr-o dezordine totala. Dezordine .. cum e si in mintea mea. Dar nu este o dezordine deranjanta. :-? Am scapat de preaviz, sunt indragostita si e primavara! Ce imi pot dori mai mult?
Eh.. de ar fi asa simplu mereu. Maine probabil o sa-mi amintesc din nou totul.. tot ce nu ma lasa sa fiu fericita. Toate greselile pe care le-am facut vreodata,toate reprosurile pe care le-am primit de la persoane dragi,toate caderile nervoase si toate dezamagirile..
Vreau sa uit. Sa fug si sa o iau de la zero. Sa nu mai existe o alta Alina in trecut. Sa fiu doar eu.. acum si aici.
Si o sa scap. O s-o ascund pe vechea Alina cu toate problemele .. si n-o sa mai stie nimeni niciodata de existenta ei.
Wind of change.

[a fost si asa odata .. ]

Farewell?

2010-06-12T11:50:00.000-07:00

Nu!Nu!Nuuuuuu!
Nu trebuia să se întâmple asta,nu vroiam să se întâmple asta dar nu am făcut nimic să împiedic asta. Îmi vine,efectiv,să-mi trag palme oricât de .. neliterar ar suna asta. Nu-mi pasă. Mi-e cald,mi-e rău şi situaţia asta mă termină.
De ce am fost atât de proastă ? Cum am putut să îndepărtez cu atâta "graţie" persoana care mi-a fost mereu alături? Care m-a înţeles,m-a sprijinit,m-a iubit.. şi eu i-am dat cu piciorul. Deşi îmi pasă.. nici măcar eu nu realizam cât de mult îmi pasă.. cum am putut să pretind să îşi dea el seama ? Mi-a fost cel mai bun prieten.. ani de zile. Nu mulţi .. dar au însemnat enorm. Şi l-am pierdut din cauza alegerilor proaste pe care le-am făcut şi mai târziu,deşi ar mai fi existat şanse .. din cauza laşităţii. Nu vroiam să-mi asum greşelile tocmai de teamă să nu-l pierd.. şi am lăsat timpul sa treacă. Şi asta s-a vazut din exterior ca o formă de nepăsare. La ultima discuţie am simţit într-adevăr cât de mult am greşit,am simţit că pierd o parte din mine. Nici măcar nu a fost o discuţie în adevăratul sens al cuvântului .. câteva cuvinte. Eu mi-am făcut curaj să răspund şi să zic tot ce pregătisem de săptămâni întregi şi ştiam că trebuia să zic cât mai repede dar nu am făcut-o. Ce a urmat a fost.. finalul. Şi atunci am simţit că mă prăbuşesc . Niciodată nu am mai pierdut pe cineva aşa.. pur şi simplu,din cauza unor prostii.

Ascultam asta.. şi plângeam. Acum sunt sigură .. te iubesc! Poate chiar mai mult decât am vrut să recunosc. Nu încerc să impresionez.. nu cred că vreau vreun răspuns,s-ar putea să doară mai tare decât situaţia de faţă şi de ce să fie aşa?
De ce să fie rău când ar putea să fie bine ? Sau nu ar putea ..?
Eu sper..
Until then I will be strong! I will fight for all that is real.. and our friendship is real.

Lucky.

2010-05-30T09:43:00.000-07:00

Ce ar fi să mai spunem şi "da"? Am spus de prea multe ori "nu!". Şi ce am rezolvat ? Nimic,am rămas exact acolo unde eram deşi am fi vrut să schimbăm ceva.
Eu m-am decis. Spun da. Da schimbării. O iau de la zero,plec şi las totul în urmă. Dar absolut totul. O să mă mai uit înapoi? Desigur. Nu îmi uit prietenii. Puţini dar adevăraţi. Foarte posibil să mă uite ei pe mine,în fond eu sunt aia care alege varianta asta. Şi dacă tot am acceptat asta o să am grijă să nu îmi repet greşelile. E o şansă,de ce i-aş da cu piciorul? În traducere.. vreau să plec. Departe.Unde nu cunosc pe nimeni şi nimeni nu mă cunoaşte. Dar o să fie bine,sunt sigură de asta.
...
O postare neterminată . Între timp şansa a dispărut şi am rămas tot aici. Nu aş putea spune că îmi pare rău,dacă stau să mă gândesc aveam multe de pierdut. Dar chiar îmi doream o schimbare d-asta radicală,nu ştiu cât de bine ar fi fost dar aveam nevoie. Nu eram deloc mulţumită cu mine şi cu viaţa mea în acel moment aşa că aş fi acceptat cam orice opţiune.
Acum sunt bine.. schimbări ? Da. Dar nu trebuie să fug ca să schimb ceva. I-aş zice "wind of change" dar din motive personale şi puerile poate.. n-o s-o fac. E doar schimbare. Maturizare,de ce nu ?
Per total este bine! :)

[ar fi drăguţ ..]

Azi nu.

2010-05-29T11:13:00.000-07:00

E prea devreme să fie prea târziu.
Poate că da.. sau poate e bine aşa cum e? Nu,nu are cum să fie bine. Dar azi a fost bine. Şi ne trezim în situaţii în care nu ne-am dori să fim,în locuri unde nu ar trebui să fim,cu persoane nepotrivite .. şi totuşi ziua se termină bine. De ce să plângem ? Şi dacă plângem .. de ce să fie greşit ? De ce să nu fie bine să mergi prin ploaie cântând,eventual cu ochelarii de soare la ochi deşi e aproape întuneric .. să nu-ţi pese de nimic. Dar stai ! Ce dracu caută el aici? Parcă plecase .. no turning back,you know. Chiar nu. Era acolo doar din punct de vedere fizic. Restul nu o să mai fie vreodată lângă mine. Şi fuge.. cât mai departe. Nu vrea să mă vadă. Cel puţin nu aşa.. ştiţi,nu aşa mă cunoscuse. De unde instabilitatea asta emoţională ? Unde am ţinut-o ascunsă până acum ? Dar nu-i stres, nu e primul care fuge. Cu siguranţă nici ultimul.
Tot nu e bine . Dacă eu zic că fuge de ce înca mai e aici? De ce fredonează împreuna cu mine? "Unde cauţi tu,unde cauţi tu iubirea? Nu ştii că-i aici ?.."
Cui îi mai pasă? Probabil mie,dar nu o să-mi mai pese prea mult. O să mă retrag cu zâmbetul pe buze,ca întotdeauna.
Nu am găsit ce îmi trebuie. Sau pur şi simplu nu am fost capabilă să mă adaptez "cerinţelor". Sunt dificilă,ştiu. E bine oricum .. m-am simţit foarte liberă într-un fel. Mi-am permis să fiu sinceră.. şi nu doar cu mine. Şi nu am avut nimic de pierdut.
Azi nu,te rog eu nu.. mâine poate facem cum zici tu. :)
[se ştie.. că azi e despre mine]

Bad movie.

2010-05-28T13:46:00.000-07:00

Ştiţi cum e sentimentul ăla cretin de-ţi vine să fugi .. să te duci departe,să-i laşi pe toţi în urmă,să facă câte reproşuri şi presupuneri or vrea dar să nu-i mai auzi ? Cam aşa sunt eu acum .. am terminat cu vesela şi "porţelanurile bunicii", mă pregătesc să trec la ce mişcă. Realizez cât de ilogic sună asta dar aş da cu toţi de pământ . Bineînţeles,acum sunt nervoasă .. defapt nu aş da cu toţi de pământ,doar cu cei vinovaţi .. ceea ce înseamnă că vreo 3-4 cunoscuţi ar scăpa . Nu mai mulţi .
E absolut superb când abia îţi găsisei şi tu,ca tot omu',un moment de linişte,să-ţi pui ordine în gânduri şi alte idei din aceeaşi sferă şi încep să ţi se spargă toate în cap. Una câte una,din toate părţile .. brusc au cu toţii câte o problemă. Alooo! Mai staţi la coadă,am doar două urechi şi oricum stau prost cu nervii. Desigur,nervii se vor înmulţi şi vor fi pe măsura problemelor,nu-mi fac griji că rămân fără nervi şi o să mă calmez subit . Uhm.. eventual .. tac şi înghit. Ar fi ceva. Dar nu. Mă declar isterică. Recunosc .. nu chiar cu acte în regulă,mai am puţin .. încă vreo trei situaţii de genul ăsta şi intru în legalitate "istericală".
O întrebare mai mult sau mai puţin retorică .. pentru ce atâta teatru ? Inclusiv în ceea mă priveşte,recunosc şi asta,măcar acum să fiu sinceră .. m-am pierdut printre atâtea zâmbete false m-am simţit nevoită să mă adaptez. Bineînţeles,dacă eram o persoană cu principii puternice şi mai ştiu eu ce alte aberaţii aproximativ inexistente nu făceam asta. Rămâneam sinceră,deschisă,binevoitoare,naivă şi aşa mai departe. Amuzant . Mai bine zis,ironic. Suntem oameni,nu suntem perfecţi . Toţi urâm minciuna,toţi ne considerăm sinceri.. deja mi s-a luat de descrieri de genul "sunt o persoană sinceră" sau "una dintre cele mai mari calităţi ale mele este sinceritatea". Bă,mă laşi ? Nu îţi place să minţi,ok,înţeleg.. dar nu ai cum să fi sincer mereu,cu oricine,în orice circumstanţă. Asta e o aberaţie . Mint. Joc teatru şi există o posibilitate să n-o fac bine,nici măcar atât. Asta nu mă trimite în extreme,nici măcar nu mă apropie de mitomanie. Ştiu foarte bine unde începe şi unde se termină adevărul. Măcar adevărul meu .. la alte adevăruri înca mă străduiesc deşi nu cred că o să reuşesc vreodată.
Gata. M-am dus .. mă calmez,mă reinventez.. azi nu,nici mâine şi nici multe alte zile (perioadă nedefinită) nu vreau să vă văd sau să vă aud. E rândul meu să fug de probleme, rândul meu să vă întorc spatele şi e rândul meu să fiu EU. Spuneţi-i egoism,laşitate,nepăsare.. cum vreţi.
E bine.. şi la vară cald.
[alt film prost. cu proşti.. pentru proşti. dracu ştie.]

The twist.

2010-05-22T12:34:00.000-07:00

"Privirea goală trădează zâmbetul fals."
Aşa e .. stăteam pe o bancă,soarele îmi intra în ochi şi citeam .. Linişte. Nu genul ăla de linişte pe care o căutam,care ar fi putut să mă elibereze. Nuuu. O linişte nenorocită,apăsătoare,auzeam ecouri în interiorul meu.
De ce? Am pierdut prea multe,cred că m-am pierdut chiar şi pe mine pe undeva . Nu sunt tristă .. e mai rău . Sunt pustie.
Şiiii .. ca întotdeauna. Momentul de dramă şi introspecţie e întrerupt cu brutalitate. Sună telefonul (şi de când tot zic că ar trebui să-l arunc). Discuţie scurtă,irelevantă dar m-a trezit . Înapoi la realitate . La cotidianul mai mult sau mai puţin previzibil. Sunt bine acum ? Uhm .. spuneam că e soare. Stau pe banca şi citesc .. cum naiba ? Defapt plouă. Stau pe o piatră . Şi fumez . Dialog cu un bătrânel :
- Eşti tare tristă. E păcat .
- Nu sunt tristă,vi se pare.
- Ba eşti tristă. Se vede...
Urmează sute de lacrimi vărsate. Nu-i panică ..
Doar o iluzie cretină.
Înapoi la realitate . Din nou. Altă realitate ? Câte realităţi am eu ? Acum .. stau pe covor cu laptopul în braţe şi scriu. Asta să fie realitatea "reală"? Sau mă voi trezi peste 5 minute în altă parte? Dracu ştie ..

We were too wasted to close the window.
Friends and family looking into my only hiding place
The rhythm of a stranger's skin.
Infidel to die for what I am doing
will happen in the morning when the mirror won't recognize me
He holds a certain gesture when we're lovin' to ask each other
"Do you want it?" "Do you want me?"
I want it. It is you. You are where I want to be.

Who is he?
Why would I
hitch a ride?
I can drive.
Who is she?
Why would I
hitch a ride
When i can drive? *the twist*

Somebody put me back in school, I forget everything.
I used to know how to leave the boy behind
without having to watch him go. *oh*
Infidel to die for what I am doing
will happen in the morning when the mirror won't recognize me.
He holds a certain gesture when we're lovin' to ask each other
"Do you want it?" "Do you want me?"
I want it. It is you. You are where I want to be.

Soare pe strada mea.

2010-04-01T23:50:00.000-07:00

Nici nu mai contează altceva. E soare,e primăvară,iubeeeeesc. Deşi mi-am făcut o mulţime de probleme acum sunt sigură că le pot rezolva pe toate. Nu vreau să mai las timpul să treaca degeaba,nu vreau să mai rămân cu regrete cretine că nu am făcut ce trebuia când trebuia.
Soarele răsare şi dacă îi zâmbeşti.
Ieri a plouat cu soare..a fost ca o ploaie de vară. Şi .. e mblană!

Din nou.

2010-03-17T12:47:00.000-07:00

L-am regăsit pe Greenie dar îl las în pace o perioadă. De ce mă ascund eu după "extensii ale neuronilor" în loc să fiu sinceră? Şi.. sincer vorbind,sunt praf. Cred că asta sună dramatic. Defapt habar nu am cum sună dar ăsta e adevărul. M-am dezamăgit,m-au dezamăgit şi alţii..cert este că de la o vreme viaţa mea este o dezamăgire continuă. Iar eu.. eu asta. Alina.. nu fac nici un efort să o schimb. Mă complac. Lenea e mare. Astenia e prezentă. Viaţa e greu.
Şi totuşi,e primăvară! În seara asta mă întorceam de la liceu,ghiozdanul aproape mă dărâma,vântul mă lovea fără nici un fel de menajamente dar am mers vreo 5 minute uitându-mă la cer. Ciudat. Nu l-am mai văzut de mult timp aşa înstelat. Şi viaţa nu mai pare atât de "greu".
Wind of change. Din nou. Lac. Soare. Muzică. Ţigări. Discuţie. Cola.
Septembrie transpus în martie ..

Greenie is back in business.

2010-02-09T23:11:00.000-08:00

Îşi mai aminteşte cineva de Mr. Greenie? Probabil nimeni.. cu excepţia mea. Chiar m-a apucat dorul de el. Cum ne contraziceam,cum ajungeam să criticăm împreună prostia umană (care e multă şi omniprezentă). Bine,bine. Voi nu vă amintiţi. Cine naiba e Greenie ăsta până la urmă? Cum obişnuiam eu să spun .. Greenie era extensia neuronului meu singuratic . Asta până i-am dat delete. :-<
Zic extensie a neuronului,bla bla.. pentru că nu mă consider suficient de singură încât să-l numesc prieten imaginar. Credeţi că dacă răscolesc prin Recycle bin şi îl scot de acolo îmi va vorbi?

[.. caut ..]

AHA! There you are .. nu te mai ascunde. :-L

- Ştii de ce te caut? Am constatat că fără tine nu fac faţă ignoranţei care mă înconjoară. Iar tu .. ai fost întotdeauna partea mea critică. Deci ai vrea să te întorci pe acest blog? (part-time)
- Bineeee. Dar dacă mai ajung şi a 2-a oara în Recycle bin nu ştiu ce-ţi fac. Ah,uite ţi-am făcut şi curăţenie cât am stat acolo :

(Iar voi.. puteţi sta liniştiţi, nu am luat-o razna. Şi imaginile cu Greenie nu îmi aparţin.. sfântul Google.)

Wind of change.

2010-01-11T12:22:00.000-08:00

M-am întors după o perioadă îndelungată de abstinenţă literară şi am constatat mai multe lucruri,aşa de început de an. În primul rând.. visul despre care scriam în postarea anterioară nu îl voi găsi în nici un caz pe câmp ci îl voi găsi în mine,adânc întipărit în suflet. Va ieşi la lumină când va fi momentul, nu când voi vrea eu.
Altă constatare.. Changes e perfect. Şi încep să iubesc schimbările. Cu toate că în ultima vreme am avut parte de prea multe una după alta şi m-au cam dat peste cap.. acum totul revine la normal . :)
Un an mai bun decât cel ce a trecut tuturor!..

[Wind of change.. pentru că fiinţa cu care împart spiritual această melodie a reuşit să mă bage în nostalgiile mele sezoniere.. >:D<]

Toamnă..

2009-08-27T14:01:00.000-07:00

Miroase a toamnă. Nu ştiu să descriu exact mirosul toamnei dar îmi place. Este.. aromă de praf,frunze uscate,cafea,ploaie,tutun.. parfum.. da,un parfum dulceag,apăsător.
Întotdeauna aceste arome sunt mai pregnante noaptea. Da,am petrecut deja nopţi întregi privind pe geam. Ascultând vântul, numărând stelele.. inhalând toamna (toamnă care,în mod oficial,n-a început). Şi în toate aceste nopţi îmi doresc să fiu altundeva. Nu mai vreau să simt toamna de aici, de la geamul camerei mele.. Vreau să fiu unde eram acum ceva ani buni pe vremea asta.. la ţară,pe un câmp. Îmi amintesc nopţile alea dormite pe câmp (puţine dar de neuitat).. atunci toamna avea o altă aromă. Parfumul dulceag de care ziceam nu era aşa apăsător,iar cafeaua şi tutunul lipseau. În schimb.. era mai mult praf şi mirosea a fân. Şi gândurile mele aveau,clar,o altă direcţie. Nu ştiu ce direcţie dar,cu siguranţă, una mai bună.
Toamna îmi trezeşte amintiri.. readuce la viaţă dezamăgiri.. şi apar regrete. Dar eu.. eu le dau pe toate deoparte,mă prefac că nu le observ şi îmi desenez noi speranţe,vise. Momentan sunt doar nişte schiţe.. simple schiţe alb-negru. Încă n-am găsit vise în culori şi nu ştiu nici cum să fac să mi le desenez în culori. Cu toate astea, cred că ştiu unde şi când aş putea găsi unul. L-aş putea găsi într-o noapte cu cer senin.. pe un câmp..
La revedere! Am plecat după visul meu..

7 zile

2009-08-15T15:08:00.000-07:00

Şi.. înapoi la "civilizaţie". Înapoi în Bucureşti. Praf,aglomeraţie,zgomot..
Acasă. Aici unde soarele,oricât m-aş chinui, nu răsare din blocul de vis-a-vis.

De ce "Changes"?

2009-07-01T13:26:00.001-07:00

Noul titlu al blogului meu este "Changes". De ce? Pentru că viaţa mea e plină de schimbări, aşa a fost întotdeauna. Iar blogul suferă şi el de pe urma acestor schimbări. Pe la începuturi, acum 1 an şi ceva, scriam câte-o postare la 3-4 luni în care 'filozofam' despre viaţă. Aşa sunt eu - vorbesc mult despre nimic.
Acum câteva luni a luat naştere "Mr. Greenie", personaj aparent amuzant, care apoi a sfârşit tragic datorită lipsei mele de idei. După multă gândire am ajuns la "Enfance" (că,deh,limba română nu-mi mai surâde) şi azi am şters tot. De ce? Nu ştiu, aşa mi-a venit. Aşa am ajuns la "Changes". Poate de data asta reuşesc să fiu mai consecventă. Sau poate o să mă trezesc într-o zi cu un pitic pe creier şi am să şterg iar tot.