Întotdeauna aceste arome sunt mai pregnante noaptea. Da,am petrecut deja nopţi întregi privind pe geam. Ascultând vântul, numărând stelele.. inhalând toamna (toamnă care,în mod oficial,n-a început). Şi în toate aceste nopţi îmi doresc să fiu altundeva. Nu mai vreau să simt toamna de aici, de la geamul camerei mele.. Vreau să fiu unde eram acum ceva ani buni pe vremea asta.. la ţară,pe un câmp. Îmi amintesc nopţile alea dormite pe câmp (puţine dar de neuitat).. atunci toamna avea o altă aromă. Parfumul dulceag de care ziceam nu era aşa apăsător,iar cafeaua şi tutunul lipseau. În schimb.. era mai mult praf şi mirosea a fân. Şi gândurile mele aveau,clar,o altă direcţie. Nu ştiu ce direcţie dar,cu siguranţă, una mai bună.
Toamna îmi trezeşte amintiri.. readuce la viaţă dezamăgiri.. şi apar regrete. Dar eu.. eu le dau pe toate deoparte,mă prefac că nu le observ şi îmi desenez noi speranţe,vise. Momentan sunt doar nişte schiţe.. simple schiţe alb-negru. Încă n-am găsit vise în culori şi nu ştiu nici cum să fac să mi le desenez în culori. Cu toate astea, cred că ştiu unde şi când aş putea găsi unul. L-aş putea găsi într-o noapte cu cer senin.. pe un câmp..
La revedere! Am plecat după visul meu..
