Închide ochii..

E pe repeat de aproximativ o oră..
Chiar îmi pare rău să-ţi spun rămas-bun pentru a..pff,chiar nu mai contează a câta oară.

"Şi îmi pare rău să-ţi spun rămas bun
Dar nu regret nimic din ce am făcut
Până acum
Şi fiecare avem alt drum oricum
Poate într-o zi va fï comun,
Dar nu acum, nu acum"

La vie en rose

"*Aş mai vrea şi să îmi aducă cineva prietena înapoi,să nu rămân doar cu poza ei în portofel şi cu amintirile astea plăcute care totuşi mă seacă. Mi-e dor .."
Scriam chestia asta prin aprilie,într-un moment de rătăcire ca să zic aşa şi când încă mai aveam poza aia în portofel. Acum nu o mai am. De ce? Nimic mai simplu - am pierdut-o. Se întampla. Am pierdut-o la fel de uşor cum mi-am pierdut şi prietena.
Înapoi nu o să mi-o mai aducă nici dracu. Îmi dau seama că nu mai există.. a fost odată..acum văd doar o persoană extrem de rece şi din alt film. Complet din alt film. Ce spuneţi voi? Că nu-mi mai pasă? Că nu-mi pare rău? Asta e problema. Îmi pasă prea mult,prea multe amintiri,toată schimbarea mea,tot ce am devenit mă leagă într-un fel sau altul de ea,de perioada aia şi de oamenii ăia. Mi-e aproape imposibil să uit. Sigur,o să se întâmple şi asta la un moment dat.
[2007. dimineţi. soare. balcon. ţigări. prietenie. cuvinte. 4 in the morning. lacrimi. poveşti. dezastru. sentimente. copilărie. contrast. schimbare. inconştienţă. zâmbet. nepăsare. două. dragoste. TOT.]



Do you remember this ? :)

Piticul meu are nasul mov şi-mi spune poveşti...

Oboseală. Durere de cap. Nimic.
Cam aşa aş descrie starea mea de câteva zile încoace. Mă trezesc,mai devreme decât mi-aş dori,îmi beau cafeaua,ies afară la o plimbare . Mă întorc. Nu fac nimic interesant,ies din nou afară,mă intâlnesc cu prietenele,vorbim de unu' de altu'. Cred că unii ar cataloga-o drept bârfă,eu nu aş fi aşa dură. Nu mă simt în stare să fiu dură în momentul de faţă. Mă întorc acasă.. mă duc pe balcon,ascult muzică şi fumez câteva ţigări uitându-mă la stele (partea asta mi se pare simpatică),iau pastile şi durerea de cap tot nu trece. Mă aşez în pat,dau drumul la TV.. de obicei vizionez Blood Ties,aş putea spune că am făcut o obsesie din asta . Şi adorm.. şi viaţa continuă cam la fel. Şi vreau să schimb ceva dar nu ştiu de unde să încep. O noutate.. aseară în loc de Blood Ties am văzut un concert Alina Manole. A fost o senzaţie absolut superbă să adorm pe melodiile ei.. "Sunt o nebună,vreau să-mi cumperi o lună.. şi să fie pătrată..".
Nu mi-e rău.. dar,sinceră să fiu,nu mi-e nici bine.
Să-mi bag picioarele,ce mă seacă rutina asta ..
[nici măcar eu nu înţeleg de ce am scris asta. "am un pitic şi-l vreau fericit,cred că-mi trebuie doi.. să stea amândoi." :D]

Dimineaţa.

Înca mai greşesc..
5 dimineaţa. Nu mai pot să dorm. Mă duc pe balcon,fumez o ţigară,ascult muzică şi mă pierd. Văd răsăritul. Am o senzaţie ciudată,trebuie să fac ceva sau o să înnebunesc aici. Mă îmbrac şi ies afară. E aproape 6.. un Lucky şi o Cola la jumate,vă rog. Aceeaşi poveste. Mă aşez pe o bancă şi aştept. Ce dracu aştept nici eu nu ştiu.
Văd oameni care îşi încep ziua într-un mod absolut normal. Ah,deci eu sunt aia anormală. Se poate.. ei se grăbesc,îşi plimba câinii,se duc la servici. Eu stau. Pur şi simplu stau şi mă gândesc. Şi nu ajung la nicio concluzie. Defapt singura constatare pe care am făcut-o în aceasta dimineaţă este aceea că oamenii sunt prea ocupaţi ca să mai schimbe ceva. Şi nu-i condamn pentru asta..în fond,eu nu-s aşa ocupată şi tot nu schimb nimic.
Aş fi vrut să vorbesc cu cineva. Cu cineva care ar fi putut să mă înţeleagă şi să ma lămurească intr-un fel. Să-mi explice şi mie de ce e aşa? De ce nu pot pur şi simplu să renunţ,să ies din joc,să nu mă mai gândesc atâta,să nu mai fiu ce sunt .. de ce am ajuns să fug de mine ? Dar ce crezi ? Nimeni nu m-ar fi ascultat la ora asta matinală. Exista câteva variante .. m-ar fi înjurat sau mi-ar fi zis să nu fiu nebună şi să mă culc sau ar fi presupus că sunt beată. Cam trist. De ce ar fi fost aşa ? Fiindcă e neobişnuit ca tocmai eu să fiu în starea asta. Eu ? Aia curajoasă,puternică.. same shit,different day. De parcă mi-ar fi păsat vreodată.
Uite că acum îmi pasă. Da,ştiu şi eu că e prea târziu. Am ales să joc un rol şi acum trebuie să mi-l asum. Uneori chiar am impresia că mă regăsesc.
"I'll always remember you like a child,girl."
Se prea poate şi mă bucură asta. Măcar tu. Ceilalţi văd doar masca. Dar tu.. care m-ai văzut crescând. Ştii ce am fost,ştii foarte bine şi ce am devenit şi stii ce ar fi trebuit să fiu defapt. [4 iulie]
Senzaţia ciudată se întoarce şi,pe deasupra,mi-e frig. Nu sunt obişnuită cu dimineaţa. Ma întorc acasă. Căştile în urechi.. Within Temptation - All I need.
Oh,c'mon,chiar aşa tristă sunt? (.. ar cam fi cazul să-mi reiau rolul înainte să-l uit). Nu,nu sunt tristă. Toate trec,nu e asta o problemă. Dar îmi rămân prea multe amintiri şi nu am nici cea mai vagă idee ce ar trebui să fac cu ele.
"Am încercat să scap,de amintiri să mă dezleg şi când am reuşit am realizat că nu am unde să merg."
Dar eu am unde să merg că doar nu mă şterg cu totul. Sau dacă eu îi uit pe ei.. trebuie să mă uite şi ei pe mine ? La asta nu mă gândisem. Ok,amintirile rămân acolo unde erau,nu vreau să risc.
Hmm.. eu nu-mi asum riscuri ? Asta este într-adevăr o noutate. Uite,deja se observă o schimbare.. dar oare e bună ?
[mi-ar plăcea să nu mă fi înşelat în ceea ce te priveşte. şi mi-ar placea să treacă mai repede perioada asta.]