On parle toujours du premier amour, il y en a donc un second ? Se pare ca sunt cateva lucruri care nu se vor schimba niciodata,se pare ca oricat as incerca sa fug tot ma ajung din urma la un moment dat. M-a surprins faptul ca am ajuns iar in situatia asta,am ajuns din nou,dupa atata timp,in fata omului pe care nu credeam ca o sa-l mai vad vreodata. Am ajuns iar sa-mi petrec noptile in dreptul geamului gandindu-ma la toate prostiile,fumand tigara dupa tigara si ascultand niste piese relativ patetice. Incep sa ma conving ca momentele astea sunt parte din mine,din felul meu de a fi. Inca sunt surprinsa dar sunt convinsa ca am facut ceea ce trebuia. In sfarsit,dupa doi ani de zile,ma simt impacata cu ce simt,cu ce s-a intamplat. Nu mai am regrete sau frustrari in ceea ce il priveste si asta ma face foarte fericita. Mi-am demonstrat ca nu a trecut timpul degeaba pe langa mine,mi-am demonstrat ca sunt putin mai matura si mai rationala. Sunt capabila sa iau toata situatia asta asa cum e,sa accept si sa inteleg ca au existat niste motive clare pentru care nu a iesit asa cum am vrut eu. Si,cel mai important,acum pot vorbi cu el si despre el sincer,deschis,cu zambetul pe buze. Fara lacrimi in ochi,fara jumatati de masura si fara drame. Am incercat atat de mult sa-l uit,sa-l scot definitiv din inima mea incat am uitat sa traiesc propriu-zis. Traiam din dorinta de a demonstra diverse chestii,din orgoliu,din incercarile de a trece peste. Se pare ca e mult mai bine sa traiesc impacata cu ideea ca va avea intotdeauna un loc special in inima mea. Asta nu se va schimba niciodata..dar..e un loc,nu toata inima. Una peste alta,acum ca mi-am delimitat cat de cat clar sentimentele imi dau seama ca sunt chiar bine. Cu toate ca imi place mie sa ma complic si de multe ori ma pun singura in situatii proaste,nu am de ce sa ma plang. Am timpul si ocaziile necesare sa schimb ce e de schimbat in viata mea,o am pe mama care m-a sprijinit intotdeauna si care merita tot ce as putea eu sa-i ofer,am niste prieteni extraordinari care au stat langa mine in toate cacaturile in care m-am bagat si am o relatie care poate evolua destul de frumos. Mi-am fortat indeajuns de mult norocul pana acum,am vrut sa vad cat mai repede cum e viata si am vazut. M-am grabit sa cresc si am reusit,am vrut sa invat sa ma descurc singura,am invatat..am incercat tot ce mi-am dorit sa incerc pana acum,am facut greseli pe care nu ar fi trebuit sa le fac niciodata,am iertat greseli pe care n-ar fi trebuit sa le iert niciodata. Am ranit,am fost ranita. Am mintit,am pus prea mult pret pe un orgoliu inutil,m-am simtit prea puternica cand nu eram. Dupa toate astea,nu ma mai grabesc nicaieri. Nu as putea spune ca regret ceva din ce am facut,dar sunt foarte multe cu care nici nu ma pot mandri. Stiu ce am devenit si stiu ce pot deveni. Stiu ce vreau..doar ca de acum inainte o sa am rabdare.