"No,there's no smoke without fire
Baby,baby.. you're a liar!"
Alcool intotdeauna in momentele astea. Eu? Eu bine. Cu paharul de vodca in fata,tigara in mana,ochii pe geam unde totul e alb,aproape frumos as putea spune.. dar sufletul gol.
Nici n-aveti voi idee cat de greu imi e sa traiesc cu mine. Dar,in letargia asta stupida,merg inainte. Si nu ma mai opresc,nu mai vreau sa ma opresc. Chiar daca pare o alegere convenabila sa ma pierd pentru a mia oara de data asta o sa fac lucrurile asa cum ar trebui. Si nicidecum asa cum credeti voi ca ar trebui,cum simt eu ca ar trebui. Cea mai mare problema a mea e dorul. Oricat de tare am incercat sa nu ma mai intorc in trecut mi s-a facut dor.. si m-am intors. Si ce am facut defapt? Poate am recastigat cateva parti din mine,cateva persoane,cateva sentimente dar nu au mai fost la fel. Doar.. prima data se intampla doar o data.
Imi dau seama ca tot ce numesc eu "o pasa proasta" este defapt ceea ce am devenit de-a lungul timpului. Si sa mor daca sunt macar putin mandra de asta. Mi-a fost atat de frica sa iau viata asa cum e,am cautat atat de mult fericirea sau am incercat sa o retraiesc.. si am esuat de fiecare data. Acum nu mai imi e frica decat de mine si de "propria constiinta" (mi-am permis sa citez dintr-o persoana pe care o voi respecta intotdeauna desi nu sunt sigura ca merit sa ii folosesc cuvintele..).
O sa am mult de tras ca sa devin ceea ce ar fi trebuit sa fiu..si ceea ce as fi fost daca nu m-ar fi fascinat atat de mult necunoscutul.
Iar tu,prostule.. da,imi permit sa ma repet fiindca nu ai vazut. Nu ce sunt. Ce as fi putut fi langa tine.. tu trebuie sa stii ca inca sunt aici si,din nefericire,nu cred ca voi pleca prea curand. Nu stiu cum.
luni, 27 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
All I want for Christmas..
Ninge. De ieri. Si imi place.. si am mai "imbatranit" cu un an. An in care s-au intamplat poate prea multe. De ce zic asta in fiecare an? Poate pentru ca nu sunt chiar o fire linistita. Sau poate pentru ca am magnet pentru probleme. Sau.. nu neaaparat probleme.. situatii ciudate,sa zicem. Daca sunt fericita? Nu stiu,sincer. Stiu sigur ca sunt linistita si asa as vrea sa raman.
zapada vin fiert scortisoara brad luminite prietenie 'rom,fum si vanilie' colinde ..
Cred ca,intr-adevar,lipseste ceva. Dar n-o sa se intample.. cel putin nu anul acesta.. totusi eu nu incetez sa sper,nu inca.
..is you.
zapada vin fiert scortisoara brad luminite prietenie 'rom,fum si vanilie' colinde ..
Cred ca,intr-adevar,lipseste ceva. Dar n-o sa se intample.. cel putin nu anul acesta.. totusi eu nu incetez sa sper,nu inca.
..is you.
sâmbătă, 11 decembrie 2010
no,really?!
Dimineti de septembrie cu aroma de cafea ..(au fost)
Nu plang,serios. Mi-a intrat fum in ochi. Ati face bine sa ma credeti fiindca mi-am promis ca nu mai vars nici macar o lacrima. Pentru nimic.
Si uite cine imi vorbea mie de schimbari. Dar ai dreptate..m-am schimbat,m-am lasat cuprinsa de o indiferenta de care nu ma credeam capabila. Mi-am cam pierdut simtul umorului,asa-i? Doar zambetul ironic a mai ramas la locul lui.
Si pe buna dreptate.. cum as putea sa nu fiu asa cand aproape tot ce e in jurul meu e fals? Al dracului de fals.. sincer vorbind acum,si mie mi-e dor de mine dar mi-e aproape imposibil sa redevin ce am fost. Si iubeam liceul asta si la un moment dat am simtit ca mi-am gasit locul si ca e totul exact asa cum ar trebui sa fie. Ca sa constat ca nu e deloc asa,sa constat ca am gresit din nou.. sa constat ca tre' s-o iau de la capat,sa-mi regasesc un loc si eventual sa nu mai repet aceleasi greseli fiindca,intr-un fel,simt ca am primit prea multe sanse de la anumite persoane. In momentul de fata ma simt inutila. Sincer. Si lucruri pe care le faceam bine,sau cel putin aveam impresia ca le faceam bine.. acum nu le mai fac. Deloc. Am pierdut atatea ocazii,am lasat atatea oportunitati sa treaca pe langa mine pentru niste prostii, pentru a-mi pierde timpul cu persoane care nu meritau atentia mea. Cu persoane de la care,initial,credeam ca am multe de invatat.. acum vad ca sunt doar niste jeguri.. vorbitoare.
Pun punct. Am decazut prea mult,nu vreau sa ajung mai jos de atat. Vreau sa fiu sincera cu mine si cu restul. Nu mai vreau sa traiesc asa,in ipocrizie si degradare. Vreau sa ma ridic la nivelul la care ar trebui sa fiu..
Si,da,vreau sa traiesc !
"Nu te mai ascunde!",
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.
Nu plang,serios. Mi-a intrat fum in ochi. Ati face bine sa ma credeti fiindca mi-am promis ca nu mai vars nici macar o lacrima. Pentru nimic.
Si uite cine imi vorbea mie de schimbari. Dar ai dreptate..m-am schimbat,m-am lasat cuprinsa de o indiferenta de care nu ma credeam capabila. Mi-am cam pierdut simtul umorului,asa-i? Doar zambetul ironic a mai ramas la locul lui.
Si pe buna dreptate.. cum as putea sa nu fiu asa cand aproape tot ce e in jurul meu e fals? Al dracului de fals.. sincer vorbind acum,si mie mi-e dor de mine dar mi-e aproape imposibil sa redevin ce am fost. Si iubeam liceul asta si la un moment dat am simtit ca mi-am gasit locul si ca e totul exact asa cum ar trebui sa fie. Ca sa constat ca nu e deloc asa,sa constat ca am gresit din nou.. sa constat ca tre' s-o iau de la capat,sa-mi regasesc un loc si eventual sa nu mai repet aceleasi greseli fiindca,intr-un fel,simt ca am primit prea multe sanse de la anumite persoane. In momentul de fata ma simt inutila. Sincer. Si lucruri pe care le faceam bine,sau cel putin aveam impresia ca le faceam bine.. acum nu le mai fac. Deloc. Am pierdut atatea ocazii,am lasat atatea oportunitati sa treaca pe langa mine pentru niste prostii, pentru a-mi pierde timpul cu persoane care nu meritau atentia mea. Cu persoane de la care,initial,credeam ca am multe de invatat.. acum vad ca sunt doar niste jeguri.. vorbitoare.
Pun punct. Am decazut prea mult,nu vreau sa ajung mai jos de atat. Vreau sa fiu sincera cu mine si cu restul. Nu mai vreau sa traiesc asa,in ipocrizie si degradare. Vreau sa ma ridic la nivelul la care ar trebui sa fiu..
Si,da,vreau sa traiesc !
"Nu te mai ascunde!",
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.
duminică, 5 decembrie 2010
airplane mood
N-ai sa mai ajungi si o stiu..
E bine,cel putin dintr-un anumit punct de vedere. Mi-e teama de ce as fi devenit daca ajungeai aici,daca se intampla ce am tot sperat. Acum mi-e frica de posibilitatea asta,sincer.. de ce? Fiindca as fi pusa in fata unor decizii prea mari si poate prea dificile. Si daca pana acum cateva zile eram convinsa ca stiu ce decizie as lua .. acum nu mai sunt. Acum incep sa-mi pun niste intrebari si sa ma gandesc la ce m-ar face cu adevarat fericita,la ce ar merita cu adevarat..
Si cum e sa ai langa tine un tip care sa te faca sa te simti frumoasa si iubita oricand? Care sa fie acolo pentru tine la orice ora? Care sa te iubeasca si nemachiata si rautacioasa si copilaroasa si beata si serioasa si in orice alt mod,in orice alt moment. In orice moment defapt. Ce iti poti dori mai mult de atat? Simplu.. sa simti ca meriti toate astea.. iar eu,sa fiu sincera,n-o prea simt momentan.
Dar nu mi-e deloc greu sa ma gandesc la un viitor asa,iar daca eu de obicei fug de orice fel de angajament ca de dracu acum parca imi pare o perspectiva mult mai interesanta.. "the future's bright". Oare?
Hmm,nu mai vreau sa-mi pun intrebari,o sa las timpul sa decida..
Ma contrazic singura.. ce zic acum si ce ziceam joi.. n-o sa imi retrag cuvintele totusi. Va fi o incercare.. si poate o ultima sansa..
E bine,cel putin dintr-un anumit punct de vedere. Mi-e teama de ce as fi devenit daca ajungeai aici,daca se intampla ce am tot sperat. Acum mi-e frica de posibilitatea asta,sincer.. de ce? Fiindca as fi pusa in fata unor decizii prea mari si poate prea dificile. Si daca pana acum cateva zile eram convinsa ca stiu ce decizie as lua .. acum nu mai sunt. Acum incep sa-mi pun niste intrebari si sa ma gandesc la ce m-ar face cu adevarat fericita,la ce ar merita cu adevarat..
Si cum e sa ai langa tine un tip care sa te faca sa te simti frumoasa si iubita oricand? Care sa fie acolo pentru tine la orice ora? Care sa te iubeasca si nemachiata si rautacioasa si copilaroasa si beata si serioasa si in orice alt mod,in orice alt moment. In orice moment defapt. Ce iti poti dori mai mult de atat? Simplu.. sa simti ca meriti toate astea.. iar eu,sa fiu sincera,n-o prea simt momentan.
Dar nu mi-e deloc greu sa ma gandesc la un viitor asa,iar daca eu de obicei fug de orice fel de angajament ca de dracu acum parca imi pare o perspectiva mult mai interesanta.. "the future's bright". Oare?
Hmm,nu mai vreau sa-mi pun intrebari,o sa las timpul sa decida..
Ma contrazic singura.. ce zic acum si ce ziceam joi.. n-o sa imi retrag cuvintele totusi. Va fi o incercare.. si poate o ultima sansa..
joi, 25 noiembrie 2010
breakdown
Se cere o postare noua. Nu stiu de ce,pur si simplu mi s-au lipit degetele de tastatura si nu se vor dezlipi pana nu voi scrie ceva. Sunt o dramatica.. sau o drama in sine,mi-e greu sa ma decid. M-am blocat pe o melodie si nu mai vrea sa plece din capul meu,nemernica. Ma deprima intr-un fel. Robbie Williams - Eternity. Stiu cine-i de vina pentru fixatia asta dar i se iarta in totalitate. Sincer vorbind,am dat o groaza de rateuri in ultima vreme. Tre' sa rezolv niste treburi,ar fi cazul sa imi stabilesc niste prioritati. Defapt ar trebui sa accept prioritatile impuse deja.. ar fi cazul sa schimbam macazul. No,really ? De ce? Pentru ca .. aia si aia si aia. Cui ii pasa? Am obosit. Ce-ar fi sa nu mai dau nicio explicatie si sa fug undeva? Ma intorc,promit. Da' mi-ar placea sa ma deconectez pur si simplu. Zici ca-s un robotel ceva. Ma scot din priza si e ok. Drace,nu e chiar asa. Sau ar fi daca as gasi stecherul. P*la mea.
Sictir maxim pe mine. Ma scoate din sarite faptul ca acum suport gen consecintele propriilor fapte. E disperanta ideea ca nu pot acuza pe nimeni. Nu pot decat sa zic "damn,am fost proasta!". Si da,am fost. Adica se putea si mai rau dar simt ca mi-am pierdut vointa. Si puterea aia de a stabili limite. E nasol. Sunt marioneta mea intr-un fel. La modu' urat. Adica in momentul in care am o idee proasta si stiu ca o s-o dau in bara ar trebui sa apara partea mea aia constienta sa ma traga de maneca,stiu eu,sa-mi zica "Stai dracului cuminte ca o sa se intample...". Eh,partea constienta HIBERNEAZA. Trebuie sa ies din asta. Chiar am motive sa lupt acum si chiar vreau sa fac niste schimbari majore si.. viitorul imi zambeste. Un pic ironic,ce-i drept,dar zambeste.
Cineva sa ne aduca vara inapoi! Inca sustin faptul ca o parte din mine a ramas in Saturn. Cu toate ca mi-am revenit,m-am ridicat,se lasa cu noi inceputuri.. nu stiu daca o sa mai fiu la fel. E un semn de intrebare,e un regret. Nici eu nu stiu exact ce e. Stiu doar ca filmul acelor 6 zile e pe repeat in capul meu de aproape 3 luni.
..pisici. Inca o postare neterminata. Nu pot decat sa zic ca multe treburi incep sa se rezolve,alte probleme abia apar.. nu se stie niciodata.
Acum mi-e somn,poate maine dimineata cafeaua imi va trezi apetitul literar,ca sa zic asa.
[au aparut ceva schimbari pe aici,asa-i?]
Sictir maxim pe mine. Ma scoate din sarite faptul ca acum suport gen consecintele propriilor fapte. E disperanta ideea ca nu pot acuza pe nimeni. Nu pot decat sa zic "damn,am fost proasta!". Si da,am fost. Adica se putea si mai rau dar simt ca mi-am pierdut vointa. Si puterea aia de a stabili limite. E nasol. Sunt marioneta mea intr-un fel. La modu' urat. Adica in momentul in care am o idee proasta si stiu ca o s-o dau in bara ar trebui sa apara partea mea aia constienta sa ma traga de maneca,stiu eu,sa-mi zica "Stai dracului cuminte ca o sa se intample...". Eh,partea constienta HIBERNEAZA. Trebuie sa ies din asta. Chiar am motive sa lupt acum si chiar vreau sa fac niste schimbari majore si.. viitorul imi zambeste. Un pic ironic,ce-i drept,dar zambeste.
Cineva sa ne aduca vara inapoi! Inca sustin faptul ca o parte din mine a ramas in Saturn. Cu toate ca mi-am revenit,m-am ridicat,se lasa cu noi inceputuri.. nu stiu daca o sa mai fiu la fel. E un semn de intrebare,e un regret. Nici eu nu stiu exact ce e. Stiu doar ca filmul acelor 6 zile e pe repeat in capul meu de aproape 3 luni.
..pisici. Inca o postare neterminata. Nu pot decat sa zic ca multe treburi incep sa se rezolve,alte probleme abia apar.. nu se stie niciodata.
Acum mi-e somn,poate maine dimineata cafeaua imi va trezi apetitul literar,ca sa zic asa.
[au aparut ceva schimbari pe aici,asa-i?]
marți, 5 octombrie 2010
:]
"Linistea va curge in mine..
Ma eliberez. Am invatat si eu ca,defapt,visele pot muri. Si nu doar atat,pot chiar omori. Nu ma mai doare nimic,sincera sa fiu. Ma acopar cu o continua indiferenta. Nu ma bucura asta dar era timpul sa las amintirile sa plece.
Am ajuns sa te vad in orice persoana care trece pe langa mine,in fiecare melodie pe care o ascult,in fiecare vis din fiecare noapte interminabila. Si inca mai am impulsul ala stupid de a pleca,de a lasa tot in urma doar ca sa te gasesc. Dar mi-e teama de ce as putea gasi..poate o dezamagire mai mare decat cea pe care o traiesc acum."
Postare neterminata. Intre timp s-au schimbat cate ceva. In bine,cred.. inca tind sa cred ca singura chestie care nu se va schimba niciodata la mine e zambetul ironic. Partea buna e ca reapare si celalalt.. zambetul ala din suflet,de fericire..
Nu stiu ce spuneti voi dar mie mi-e dor. De mine,de noi,de ce se intampla acum un an,doi.. sau mai mult. Cine stie? Dar m-am plictisit sa ma tot intorc in trecut si sa am tot felul de regrete de genul asta si sa nu fiu capabila sa ma bucur. Si,sincer vorbind,acum chiar am motive sa ma bucur. Acum chiar vreau sa-mi traiesc prezentul..
Ma seaca cum asa-zisi prieteni mi-au dat gara de la distanta asa si mi-au mai scos si vorbe da' se trece peste,trebuie sa imi vars nervii pe alocuri si asta a fost.
"Fratii sunt tot frati cand tovarasii sunt pa.."
Cam asa sta treaba,de ce sa ma ascund? Am gresit,au gresit si s-au dus. Da' daca tot va duceti,fir-ar sa fie,macar faceti-o cu demnitate. Asta e tot ce cer,macar respectul ala pe care il acord eu sa mi se acorde si mie. Daca tot s-au intamplat niste treburi si nu prea mai e cale de intoarcere nu e mai usor sa taca toata lumea din gura?
Si maine.. mda,pentru prima oara dupa muuult timp mi-e frica. Recunosc. La modu' la care nu stiu daca o sa mai merite sa depun vreun efort. Si e stresant fiindca stiu ca indiferent daca merita sau nu stiu ca va trebui sa ies din asta si fiindca mi-am dat seama ce e cu adevarat important pentru mine.. si ca ar fi trebuit sa-mi stabilesc niste prioritati si,mai important,niste limite. Doua luni de zile nu am fost in stare sa-mi pun limite..si incepand de maine voi suporta consecintele..
Trebuie sa ma mobilizez cumva fiindca am multe chestii in cap si fara vointa nu o sa le fac niciodata. Iar am scris fara cap si fara coada (foarte buna carte,btw.) dar nu conteaza. Simteam nevoia sa scriu..sa scriu si altceva exceptand dramele alea de zi cu zi.. sa scriu exact ce-mi trece prin cap si exact ce mi se intampla.
Sper sa nu ma insel si de data asta. Serios,am dat prea multe rateuri,as suporta inca unul dar nu mai vreau. Pur si simplu,vreau sa-mi demonstrez mie ca pot sa iubesc si sa fiu iubita si sa lupt pentru vise si sa reusesc !
Si da,am renuntat la un vis.. fiindca nu mai aveam de ales si cred ca asa e mai bine pentru amandoi. Everything could be everything if only we were older. But we're not.
Acum zambesc..
Ma eliberez. Am invatat si eu ca,defapt,visele pot muri. Si nu doar atat,pot chiar omori. Nu ma mai doare nimic,sincera sa fiu. Ma acopar cu o continua indiferenta. Nu ma bucura asta dar era timpul sa las amintirile sa plece.
Am ajuns sa te vad in orice persoana care trece pe langa mine,in fiecare melodie pe care o ascult,in fiecare vis din fiecare noapte interminabila. Si inca mai am impulsul ala stupid de a pleca,de a lasa tot in urma doar ca sa te gasesc. Dar mi-e teama de ce as putea gasi..poate o dezamagire mai mare decat cea pe care o traiesc acum."
Postare neterminata. Intre timp s-au schimbat cate ceva. In bine,cred.. inca tind sa cred ca singura chestie care nu se va schimba niciodata la mine e zambetul ironic. Partea buna e ca reapare si celalalt.. zambetul ala din suflet,de fericire..
Nu stiu ce spuneti voi dar mie mi-e dor. De mine,de noi,de ce se intampla acum un an,doi.. sau mai mult. Cine stie? Dar m-am plictisit sa ma tot intorc in trecut si sa am tot felul de regrete de genul asta si sa nu fiu capabila sa ma bucur. Si,sincer vorbind,acum chiar am motive sa ma bucur. Acum chiar vreau sa-mi traiesc prezentul..
Ma seaca cum asa-zisi prieteni mi-au dat gara de la distanta asa si mi-au mai scos si vorbe da' se trece peste,trebuie sa imi vars nervii pe alocuri si asta a fost.
"Fratii sunt tot frati cand tovarasii sunt pa.."
Cam asa sta treaba,de ce sa ma ascund? Am gresit,au gresit si s-au dus. Da' daca tot va duceti,fir-ar sa fie,macar faceti-o cu demnitate. Asta e tot ce cer,macar respectul ala pe care il acord eu sa mi se acorde si mie. Daca tot s-au intamplat niste treburi si nu prea mai e cale de intoarcere nu e mai usor sa taca toata lumea din gura?
Si maine.. mda,pentru prima oara dupa muuult timp mi-e frica. Recunosc. La modu' la care nu stiu daca o sa mai merite sa depun vreun efort. Si e stresant fiindca stiu ca indiferent daca merita sau nu stiu ca va trebui sa ies din asta si fiindca mi-am dat seama ce e cu adevarat important pentru mine.. si ca ar fi trebuit sa-mi stabilesc niste prioritati si,mai important,niste limite. Doua luni de zile nu am fost in stare sa-mi pun limite..si incepand de maine voi suporta consecintele..
Trebuie sa ma mobilizez cumva fiindca am multe chestii in cap si fara vointa nu o sa le fac niciodata. Iar am scris fara cap si fara coada (foarte buna carte,btw.) dar nu conteaza. Simteam nevoia sa scriu..sa scriu si altceva exceptand dramele alea de zi cu zi.. sa scriu exact ce-mi trece prin cap si exact ce mi se intampla.
Sper sa nu ma insel si de data asta. Serios,am dat prea multe rateuri,as suporta inca unul dar nu mai vreau. Pur si simplu,vreau sa-mi demonstrez mie ca pot sa iubesc si sa fiu iubita si sa lupt pentru vise si sa reusesc !
Si da,am renuntat la un vis.. fiindca nu mai aveam de ales si cred ca asa e mai bine pentru amandoi. Everything could be everything if only we were older. But we're not.
Acum zambesc..
joi, 30 septembrie 2010
Fighter.
And we had magic
And this is tragic..
Sunt la pământ,recunosc asta. Dar m-am angajat într-o luptă din care nici nu mai pot și nici nu mai vreau să ies. Dacă ar fi nevoie să lupt împotriva unei lumi întregi aș face-o.. pentru simplul fapt că ei nu știu cum e bine pentru mine. I'll do it my way. Ultima dimineață de septembrie cu aromă de cafea. Și cât am putut să mă înșel..și cât m-am putut lăsa orbită de prejudecăți și de părerile altora.
Uneori nu îmi doresc decât să treacă timpul mai repede dar nu îmi doresc să treacă viața pe lângă mine și să nu las nimic în urmă. Am găsit sprijin și înțelegere în două persoane de la care nu mă așteptam,cărora eu nu le-am oferit nimic. Dar au fost capabile să vadă în mine ceea ce nici măcar eu nu am mai putut vedea în ultima vreme. Sunt mai puternică decât credeam dar am greșit foarte mult încercând să par altceva. Nu mai eram în stare nici măcar să plâng,asta mă îngrijora într-un fel sau altul. Am căzut de mii de ori și sunt dispusă să cad în continuare dacă ăsta e prețul iubirii tale. Tu ce ești dispus să faci ? Asta e întrebarea care mă macină de o lună încoace .. de multe ori îmi răspund singură : "nimic.". Dar oare așa e? Nu cumva mă grăbesc eu ? Nu mi-am pierdut eu răbdarea?
Nu mai știu cine sunt dar acum știu ce vreau..și pentru zile ca cea de ieri n-o să-mi permit să rămân o umbră,o amintire a ce am fost cândva . Nu mai vreau să fug deși asta mi-am dorit de fiecare dată când am dat de o problemă. Nu. Vreau să lupt. Până la capăt orice ar implica asta . Și dacă o fi să pierd.. să știu că am pierdut lupta asta cu demnitate. Am cum să înving singură? La asta nu m-am gândit dar acum nu mă mai simt singură.
Vă iubesc.
[ne ai pe noi,suntem prietenii tai.]
And this is tragic..
Sunt la pământ,recunosc asta. Dar m-am angajat într-o luptă din care nici nu mai pot și nici nu mai vreau să ies. Dacă ar fi nevoie să lupt împotriva unei lumi întregi aș face-o.. pentru simplul fapt că ei nu știu cum e bine pentru mine. I'll do it my way. Ultima dimineață de septembrie cu aromă de cafea. Și cât am putut să mă înșel..și cât m-am putut lăsa orbită de prejudecăți și de părerile altora.
Uneori nu îmi doresc decât să treacă timpul mai repede dar nu îmi doresc să treacă viața pe lângă mine și să nu las nimic în urmă. Am găsit sprijin și înțelegere în două persoane de la care nu mă așteptam,cărora eu nu le-am oferit nimic. Dar au fost capabile să vadă în mine ceea ce nici măcar eu nu am mai putut vedea în ultima vreme. Sunt mai puternică decât credeam dar am greșit foarte mult încercând să par altceva. Nu mai eram în stare nici măcar să plâng,asta mă îngrijora într-un fel sau altul. Am căzut de mii de ori și sunt dispusă să cad în continuare dacă ăsta e prețul iubirii tale. Tu ce ești dispus să faci ? Asta e întrebarea care mă macină de o lună încoace .. de multe ori îmi răspund singură : "nimic.". Dar oare așa e? Nu cumva mă grăbesc eu ? Nu mi-am pierdut eu răbdarea?
Nu mai știu cine sunt dar acum știu ce vreau..și pentru zile ca cea de ieri n-o să-mi permit să rămân o umbră,o amintire a ce am fost cândva . Nu mai vreau să fug deși asta mi-am dorit de fiecare dată când am dat de o problemă. Nu. Vreau să lupt. Până la capăt orice ar implica asta . Și dacă o fi să pierd.. să știu că am pierdut lupta asta cu demnitate. Am cum să înving singură? La asta nu m-am gândit dar acum nu mă mai simt singură.
Vă iubesc.
[ne ai pe noi,suntem prietenii tai.]
marți, 31 august 2010
When it falls..
I keep you with me in my heart,
You make it easier when life gets hard..
Spui ca folosesc cuvinte prea mari si ca nu intelegi cum poate fi adevarat. Este. Intr-un mod complet irational si greu de explicat este adevarat. TE IUBESC! Prostule..
Nu mai folosesc apelativul "prostule".. tind s-o dau in bara,mai ales daca am si ceva alcool la bord. (evitati expresii gen "bai prostule..datele problemei.. suna-ma!". n-o sa sune. De ce? L-ai jignit,ce mama dracu?). Trecem peste.
Nu mai vreau certuri..si-asa e greu,de ce ne complicam si mai tare situatia? Stiu si eu ca e nesiguranta,lipsa de incredere,teama.. distanta nenorocita. Dar tind sa cred ca am avea lucruri mai frumoase de impartit decat crize de gelozie.
Altceva..a venit toamna. Da! E toamna. Emotie de toamna,stii doar..
Din anumite puncte de vedere toamna a fost intotdeauna anotimpul meu preferat. Exceptand partea cu intoarcerea la scoala. Timpul liber se cam duce dar e ok si asa. Trebuie sa traim cumva si anii de liceu,nu? Primul motiv pentru care ma bucur ca a venit toamna.. stiu ca o sa vina si momentul in care o sa ma iau de mana cu Ana,amandoua ametite probabil.. probabil noaptea si pe Brancoveanu(momentele noastre epice cam in acest context au loc) si o sa cantam/urlam "Septembrie,luni". Stiu ca o sa ma plimb iar prin Carol dupa ore si o sa fie frig dar asta n-o sa prea conteze. Stiu ca probabil voi merge din nou la lac dimineata.. daca voi avea cu cine.. si va fi la fel ca acum un an.. Lac. Discutie. Cola. Tigari. Wind of change. Sper ca va fi asa. Septembrie transpus in.. septembrie.
Uhm.. ascult radio chill out.. de ce a inceput o melodie rock?! Habar nu am ce melodie si nu am nici cea mai mica problema cu rock-ul,chiar imi place.. dar .. m-a speriat. Chiar vroiam chill out. Doar chill out.
Gata,m-am chillat. Nu mai stau cu telefonul in mana si nu ma mai uit la el incontinuu. Pana maine seara. Acum e bine,pot dormi linistita. Sau cel putin cred ca e bine..
Ce haos e in capu' meu. Nu am avut o idee generala in jurul careia sa ma invart. Am scris asa,aberatie dupa aberatie ..
Somn usor,pis..
You make it easier when life gets hard..
Spui ca folosesc cuvinte prea mari si ca nu intelegi cum poate fi adevarat. Este. Intr-un mod complet irational si greu de explicat este adevarat. TE IUBESC! Prostule..
Nu mai folosesc apelativul "prostule".. tind s-o dau in bara,mai ales daca am si ceva alcool la bord. (evitati expresii gen "bai prostule..datele problemei.. suna-ma!". n-o sa sune. De ce? L-ai jignit,ce mama dracu?). Trecem peste.
Nu mai vreau certuri..si-asa e greu,de ce ne complicam si mai tare situatia? Stiu si eu ca e nesiguranta,lipsa de incredere,teama.. distanta nenorocita. Dar tind sa cred ca am avea lucruri mai frumoase de impartit decat crize de gelozie.
Altceva..a venit toamna. Da! E toamna. Emotie de toamna,stii doar..
Din anumite puncte de vedere toamna a fost intotdeauna anotimpul meu preferat. Exceptand partea cu intoarcerea la scoala. Timpul liber se cam duce dar e ok si asa. Trebuie sa traim cumva si anii de liceu,nu? Primul motiv pentru care ma bucur ca a venit toamna.. stiu ca o sa vina si momentul in care o sa ma iau de mana cu Ana,amandoua ametite probabil.. probabil noaptea si pe Brancoveanu(momentele noastre epice cam in acest context au loc) si o sa cantam/urlam "Septembrie,luni". Stiu ca o sa ma plimb iar prin Carol dupa ore si o sa fie frig dar asta n-o sa prea conteze. Stiu ca probabil voi merge din nou la lac dimineata.. daca voi avea cu cine.. si va fi la fel ca acum un an.. Lac. Discutie. Cola. Tigari. Wind of change. Sper ca va fi asa. Septembrie transpus in.. septembrie.
Uhm.. ascult radio chill out.. de ce a inceput o melodie rock?! Habar nu am ce melodie si nu am nici cea mai mica problema cu rock-ul,chiar imi place.. dar .. m-a speriat. Chiar vroiam chill out. Doar chill out.
Gata,m-am chillat. Nu mai stau cu telefonul in mana si nu ma mai uit la el incontinuu. Pana maine seara. Acum e bine,pot dormi linistita. Sau cel putin cred ca e bine..
Ce haos e in capu' meu. Nu am avut o idee generala in jurul careia sa ma invart. Am scris asa,aberatie dupa aberatie ..
Somn usor,pis..
miercuri, 28 iulie 2010
Închide ochii..
E pe repeat de aproximativ o oră..
Chiar îmi pare rău să-ţi spun rămas-bun pentru a..pff,chiar nu mai contează a câta oară.
"Şi îmi pare rău să-ţi spun rămas bun
Dar nu regret nimic din ce am făcut
Până acum
Şi fiecare avem alt drum oricum
Poate într-o zi va fï comun,
Dar nu acum, nu acum"
marți, 20 iulie 2010
La vie en rose
"*Aş mai vrea şi să îmi aducă cineva prietena înapoi,să nu rămân doar cu poza ei în portofel şi cu amintirile astea plăcute care totuşi mă seacă. Mi-e dor .."
Scriam chestia asta prin aprilie,într-un moment de rătăcire ca să zic aşa şi când încă mai aveam poza aia în portofel. Acum nu o mai am. De ce? Nimic mai simplu - am pierdut-o. Se întampla. Am pierdut-o la fel de uşor cum mi-am pierdut şi prietena.
Înapoi nu o să mi-o mai aducă nici dracu. Îmi dau seama că nu mai există.. a fost odată..acum văd doar o persoană extrem de rece şi din alt film. Complet din alt film. Ce spuneţi voi? Că nu-mi mai pasă? Că nu-mi pare rău? Asta e problema. Îmi pasă prea mult,prea multe amintiri,toată schimbarea mea,tot ce am devenit mă leagă într-un fel sau altul de ea,de perioada aia şi de oamenii ăia. Mi-e aproape imposibil să uit. Sigur,o să se întâmple şi asta la un moment dat.
[2007. dimineţi. soare. balcon. ţigări. prietenie. cuvinte. 4 in the morning. lacrimi. poveşti. dezastru. sentimente. copilărie. contrast. schimbare. inconştienţă. zâmbet. nepăsare. două. dragoste. TOT.]
Do you remember this ? :)
Scriam chestia asta prin aprilie,într-un moment de rătăcire ca să zic aşa şi când încă mai aveam poza aia în portofel. Acum nu o mai am. De ce? Nimic mai simplu - am pierdut-o. Se întampla. Am pierdut-o la fel de uşor cum mi-am pierdut şi prietena.
Înapoi nu o să mi-o mai aducă nici dracu. Îmi dau seama că nu mai există.. a fost odată..acum văd doar o persoană extrem de rece şi din alt film. Complet din alt film. Ce spuneţi voi? Că nu-mi mai pasă? Că nu-mi pare rău? Asta e problema. Îmi pasă prea mult,prea multe amintiri,toată schimbarea mea,tot ce am devenit mă leagă într-un fel sau altul de ea,de perioada aia şi de oamenii ăia. Mi-e aproape imposibil să uit. Sigur,o să se întâmple şi asta la un moment dat.
[2007. dimineţi. soare. balcon. ţigări. prietenie. cuvinte. 4 in the morning. lacrimi. poveşti. dezastru. sentimente. copilărie. contrast. schimbare. inconştienţă. zâmbet. nepăsare. două. dragoste. TOT.]
Do you remember this ? :)
sâmbătă, 17 iulie 2010
Piticul meu are nasul mov şi-mi spune poveşti...
Oboseală. Durere de cap. Nimic.
Cam aşa aş descrie starea mea de câteva zile încoace. Mă trezesc,mai devreme decât mi-aş dori,îmi beau cafeaua,ies afară la o plimbare . Mă întorc. Nu fac nimic interesant,ies din nou afară,mă intâlnesc cu prietenele,vorbim de unu' de altu'. Cred că unii ar cataloga-o drept bârfă,eu nu aş fi aşa dură. Nu mă simt în stare să fiu dură în momentul de faţă. Mă întorc acasă.. mă duc pe balcon,ascult muzică şi fumez câteva ţigări uitându-mă la stele (partea asta mi se pare simpatică),iau pastile şi durerea de cap tot nu trece. Mă aşez în pat,dau drumul la TV.. de obicei vizionez Blood Ties,aş putea spune că am făcut o obsesie din asta . Şi adorm.. şi viaţa continuă cam la fel. Şi vreau să schimb ceva dar nu ştiu de unde să încep. O noutate.. aseară în loc de Blood Ties am văzut un concert Alina Manole. A fost o senzaţie absolut superbă să adorm pe melodiile ei.. "Sunt o nebună,vreau să-mi cumperi o lună.. şi să fie pătrată..".
Nu mi-e rău.. dar,sinceră să fiu,nu mi-e nici bine.
Să-mi bag picioarele,ce mă seacă rutina asta ..
[nici măcar eu nu înţeleg de ce am scris asta. "am un pitic şi-l vreau fericit,cred că-mi trebuie doi.. să stea amândoi." :D]
Cam aşa aş descrie starea mea de câteva zile încoace. Mă trezesc,mai devreme decât mi-aş dori,îmi beau cafeaua,ies afară la o plimbare . Mă întorc. Nu fac nimic interesant,ies din nou afară,mă intâlnesc cu prietenele,vorbim de unu' de altu'. Cred că unii ar cataloga-o drept bârfă,eu nu aş fi aşa dură. Nu mă simt în stare să fiu dură în momentul de faţă. Mă întorc acasă.. mă duc pe balcon,ascult muzică şi fumez câteva ţigări uitându-mă la stele (partea asta mi se pare simpatică),iau pastile şi durerea de cap tot nu trece. Mă aşez în pat,dau drumul la TV.. de obicei vizionez Blood Ties,aş putea spune că am făcut o obsesie din asta . Şi adorm.. şi viaţa continuă cam la fel. Şi vreau să schimb ceva dar nu ştiu de unde să încep. O noutate.. aseară în loc de Blood Ties am văzut un concert Alina Manole. A fost o senzaţie absolut superbă să adorm pe melodiile ei.. "Sunt o nebună,vreau să-mi cumperi o lună.. şi să fie pătrată..".
Nu mi-e rău.. dar,sinceră să fiu,nu mi-e nici bine.
Să-mi bag picioarele,ce mă seacă rutina asta ..
[nici măcar eu nu înţeleg de ce am scris asta. "am un pitic şi-l vreau fericit,cred că-mi trebuie doi.. să stea amândoi." :D]
luni, 5 iulie 2010
Dimineaţa.
Înca mai greşesc..
5 dimineaţa. Nu mai pot să dorm. Mă duc pe balcon,fumez o ţigară,ascult muzică şi mă pierd. Văd răsăritul. Am o senzaţie ciudată,trebuie să fac ceva sau o să înnebunesc aici. Mă îmbrac şi ies afară. E aproape 6.. un Lucky şi o Cola la jumate,vă rog. Aceeaşi poveste. Mă aşez pe o bancă şi aştept. Ce dracu aştept nici eu nu ştiu.
Văd oameni care îşi încep ziua într-un mod absolut normal. Ah,deci eu sunt aia anormală. Se poate.. ei se grăbesc,îşi plimba câinii,se duc la servici. Eu stau. Pur şi simplu stau şi mă gândesc. Şi nu ajung la nicio concluzie. Defapt singura constatare pe care am făcut-o în aceasta dimineaţă este aceea că oamenii sunt prea ocupaţi ca să mai schimbe ceva. Şi nu-i condamn pentru asta..în fond,eu nu-s aşa ocupată şi tot nu schimb nimic.
Aş fi vrut să vorbesc cu cineva. Cu cineva care ar fi putut să mă înţeleagă şi să ma lămurească intr-un fel. Să-mi explice şi mie de ce e aşa? De ce nu pot pur şi simplu să renunţ,să ies din joc,să nu mă mai gândesc atâta,să nu mai fiu ce sunt .. de ce am ajuns să fug de mine ? Dar ce crezi ? Nimeni nu m-ar fi ascultat la ora asta matinală. Exista câteva variante .. m-ar fi înjurat sau mi-ar fi zis să nu fiu nebună şi să mă culc sau ar fi presupus că sunt beată. Cam trist. De ce ar fi fost aşa ? Fiindcă e neobişnuit ca tocmai eu să fiu în starea asta. Eu ? Aia curajoasă,puternică.. same shit,different day. De parcă mi-ar fi păsat vreodată.
Uite că acum îmi pasă. Da,ştiu şi eu că e prea târziu. Am ales să joc un rol şi acum trebuie să mi-l asum. Uneori chiar am impresia că mă regăsesc.
"I'll always remember you like a child,girl."
Se prea poate şi mă bucură asta. Măcar tu. Ceilalţi văd doar masca. Dar tu.. care m-ai văzut crescând. Ştii ce am fost,ştii foarte bine şi ce am devenit şi stii ce ar fi trebuit să fiu defapt. [4 iulie]
Senzaţia ciudată se întoarce şi,pe deasupra,mi-e frig. Nu sunt obişnuită cu dimineaţa. Ma întorc acasă. Căştile în urechi.. Within Temptation - All I need.
Oh,c'mon,chiar aşa tristă sunt? (.. ar cam fi cazul să-mi reiau rolul înainte să-l uit). Nu,nu sunt tristă. Toate trec,nu e asta o problemă. Dar îmi rămân prea multe amintiri şi nu am nici cea mai vagă idee ce ar trebui să fac cu ele.
"Am încercat să scap,de amintiri să mă dezleg şi când am reuşit am realizat că nu am unde să merg."
Dar eu am unde să merg că doar nu mă şterg cu totul. Sau dacă eu îi uit pe ei.. trebuie să mă uite şi ei pe mine ? La asta nu mă gândisem. Ok,amintirile rămân acolo unde erau,nu vreau să risc.
Hmm.. eu nu-mi asum riscuri ? Asta este într-adevăr o noutate. Uite,deja se observă o schimbare.. dar oare e bună ?
[mi-ar plăcea să nu mă fi înşelat în ceea ce te priveşte. şi mi-ar placea să treacă mai repede perioada asta.]
5 dimineaţa. Nu mai pot să dorm. Mă duc pe balcon,fumez o ţigară,ascult muzică şi mă pierd. Văd răsăritul. Am o senzaţie ciudată,trebuie să fac ceva sau o să înnebunesc aici. Mă îmbrac şi ies afară. E aproape 6.. un Lucky şi o Cola la jumate,vă rog. Aceeaşi poveste. Mă aşez pe o bancă şi aştept. Ce dracu aştept nici eu nu ştiu.
Văd oameni care îşi încep ziua într-un mod absolut normal. Ah,deci eu sunt aia anormală. Se poate.. ei se grăbesc,îşi plimba câinii,se duc la servici. Eu stau. Pur şi simplu stau şi mă gândesc. Şi nu ajung la nicio concluzie. Defapt singura constatare pe care am făcut-o în aceasta dimineaţă este aceea că oamenii sunt prea ocupaţi ca să mai schimbe ceva. Şi nu-i condamn pentru asta..în fond,eu nu-s aşa ocupată şi tot nu schimb nimic.
Aş fi vrut să vorbesc cu cineva. Cu cineva care ar fi putut să mă înţeleagă şi să ma lămurească intr-un fel. Să-mi explice şi mie de ce e aşa? De ce nu pot pur şi simplu să renunţ,să ies din joc,să nu mă mai gândesc atâta,să nu mai fiu ce sunt .. de ce am ajuns să fug de mine ? Dar ce crezi ? Nimeni nu m-ar fi ascultat la ora asta matinală. Exista câteva variante .. m-ar fi înjurat sau mi-ar fi zis să nu fiu nebună şi să mă culc sau ar fi presupus că sunt beată. Cam trist. De ce ar fi fost aşa ? Fiindcă e neobişnuit ca tocmai eu să fiu în starea asta. Eu ? Aia curajoasă,puternică.. same shit,different day. De parcă mi-ar fi păsat vreodată.
Uite că acum îmi pasă. Da,ştiu şi eu că e prea târziu. Am ales să joc un rol şi acum trebuie să mi-l asum. Uneori chiar am impresia că mă regăsesc.
"I'll always remember you like a child,girl."
Se prea poate şi mă bucură asta. Măcar tu. Ceilalţi văd doar masca. Dar tu.. care m-ai văzut crescând. Ştii ce am fost,ştii foarte bine şi ce am devenit şi stii ce ar fi trebuit să fiu defapt. [4 iulie]
Senzaţia ciudată se întoarce şi,pe deasupra,mi-e frig. Nu sunt obişnuită cu dimineaţa. Ma întorc acasă. Căştile în urechi.. Within Temptation - All I need.
Oh,c'mon,chiar aşa tristă sunt? (.. ar cam fi cazul să-mi reiau rolul înainte să-l uit). Nu,nu sunt tristă. Toate trec,nu e asta o problemă. Dar îmi rămân prea multe amintiri şi nu am nici cea mai vagă idee ce ar trebui să fac cu ele.
"Am încercat să scap,de amintiri să mă dezleg şi când am reuşit am realizat că nu am unde să merg."
Dar eu am unde să merg că doar nu mă şterg cu totul. Sau dacă eu îi uit pe ei.. trebuie să mă uite şi ei pe mine ? La asta nu mă gândisem. Ok,amintirile rămân acolo unde erau,nu vreau să risc.
Hmm.. eu nu-mi asum riscuri ? Asta este într-adevăr o noutate. Uite,deja se observă o schimbare.. dar oare e bună ?
[mi-ar plăcea să nu mă fi înşelat în ceea ce te priveşte. şi mi-ar placea să treacă mai repede perioada asta.]
vineri, 25 iunie 2010
Brown eyes
Totul e bine cand se termina cu bine,nu? Dar cand acest "bine" este un final irevocabil cum mai e ? Nu ar fi corect sa.. ah,nu! Nu ar fi. Nu e un joc. Nu e nimic.. stiu ca este ciudat dar o parte mine isi doreste sa fi fost altfel. Nu e nici macar egoism,e o prostie.
"E totul atat de gol in mine incat se aud ecouri."
Eu ma simt pustie in timp ce tu te simti liber. E o problema?
Sunt bineee. Inca zambesc. Nu e chiar zambetul meu dar se va rezolva..
Pass me by,please. :)
"E totul atat de gol in mine incat se aud ecouri."
Eu ma simt pustie in timp ce tu te simti liber. E o problema?
Sunt bineee. Inca zambesc. Nu e chiar zambetul meu dar se va rezolva..
Pass me by,please. :)
duminică, 20 iunie 2010
4 in the wind.13 aprilie
4 in the morning.
Sabina doarme iar mie,desi alcoolul din mine ar trebui sa aiba cate ceva de obiectat,nu mi-e somn. Aveam nevoie de asta.. de putina relaxare,de o discutie,de o imbratisare. :) Mi-a prins tare bine.
Unde mai pui ca am avut o zi geniala. A inceput cu o "cafea" la dublu si s-a terminat cu ameteala asta placuta. God damn it,maine o sa fiu complet zombie,o sa-mi pice ochii-n gura de somn dar cui ii pasa? Acum ma simt perfect. Pe intuneric,intr-o camera unde miroase a fum si a lumanari parfumate .. intr-o dezordine totala. Dezordine .. cum e si in mintea mea. Dar nu este o dezordine deranjanta. :-? Am scapat de preaviz, sunt indragostita si e primavara! Ce imi pot dori mai mult?
Eh.. de ar fi asa simplu mereu. Maine probabil o sa-mi amintesc din nou totul.. tot ce nu ma lasa sa fiu fericita. Toate greselile pe care le-am facut vreodata,toate reprosurile pe care le-am primit de la persoane dragi,toate caderile nervoase si toate dezamagirile..
Vreau sa uit. Sa fug si sa o iau de la zero. Sa nu mai existe o alta Alina in trecut. Sa fiu doar eu.. acum si aici.
Si o sa scap. O s-o ascund pe vechea Alina cu toate problemele .. si n-o sa mai stie nimeni niciodata de existenta ei.
Wind of change.
[a fost si asa odata .. ]
Sabina doarme iar mie,desi alcoolul din mine ar trebui sa aiba cate ceva de obiectat,nu mi-e somn. Aveam nevoie de asta.. de putina relaxare,de o discutie,de o imbratisare. :) Mi-a prins tare bine.
Unde mai pui ca am avut o zi geniala. A inceput cu o "cafea" la dublu si s-a terminat cu ameteala asta placuta. God damn it,maine o sa fiu complet zombie,o sa-mi pice ochii-n gura de somn dar cui ii pasa? Acum ma simt perfect. Pe intuneric,intr-o camera unde miroase a fum si a lumanari parfumate .. intr-o dezordine totala. Dezordine .. cum e si in mintea mea. Dar nu este o dezordine deranjanta. :-? Am scapat de preaviz, sunt indragostita si e primavara! Ce imi pot dori mai mult?
Eh.. de ar fi asa simplu mereu. Maine probabil o sa-mi amintesc din nou totul.. tot ce nu ma lasa sa fiu fericita. Toate greselile pe care le-am facut vreodata,toate reprosurile pe care le-am primit de la persoane dragi,toate caderile nervoase si toate dezamagirile..
Vreau sa uit. Sa fug si sa o iau de la zero. Sa nu mai existe o alta Alina in trecut. Sa fiu doar eu.. acum si aici.
Si o sa scap. O s-o ascund pe vechea Alina cu toate problemele .. si n-o sa mai stie nimeni niciodata de existenta ei.
Wind of change.
[a fost si asa odata .. ]
sâmbătă, 12 iunie 2010
Farewell?
Nu!Nu!Nuuuuuu!
Nu trebuia să se întâmple asta,nu vroiam să se întâmple asta dar nu am făcut nimic să împiedic asta. Îmi vine,efectiv,să-mi trag palme oricât de .. neliterar ar suna asta. Nu-mi pasă. Mi-e cald,mi-e rău şi situaţia asta mă termină.
De ce am fost atât de proastă ? Cum am putut să îndepărtez cu atâta "graţie" persoana care mi-a fost mereu alături? Care m-a înţeles,m-a sprijinit,m-a iubit.. şi eu i-am dat cu piciorul. Deşi îmi pasă.. nici măcar eu nu realizam cât de mult îmi pasă.. cum am putut să pretind să îşi dea el seama ? Mi-a fost cel mai bun prieten.. ani de zile. Nu mulţi .. dar au însemnat enorm. Şi l-am pierdut din cauza alegerilor proaste pe care le-am făcut şi mai târziu,deşi ar mai fi existat şanse .. din cauza laşităţii. Nu vroiam să-mi asum greşelile tocmai de teamă să nu-l pierd.. şi am lăsat timpul sa treacă. Şi asta s-a vazut din exterior ca o formă de nepăsare. La ultima discuţie am simţit într-adevăr cât de mult am greşit,am simţit că pierd o parte din mine. Nici măcar nu a fost o discuţie în adevăratul sens al cuvântului .. câteva cuvinte. Eu mi-am făcut curaj să răspund şi să zic tot ce pregătisem de săptămâni întregi şi ştiam că trebuia să zic cât mai repede dar nu am făcut-o. Ce a urmat a fost.. finalul. Şi atunci am simţit că mă prăbuşesc . Niciodată nu am mai pierdut pe cineva aşa.. pur şi simplu,din cauza unor prostii.
Ascultam asta.. şi plângeam. Acum sunt sigură .. te iubesc! Poate chiar mai mult decât am vrut să recunosc. Nu încerc să impresionez.. nu cred că vreau vreun răspuns,s-ar putea să doară mai tare decât situaţia de faţă şi de ce să fie aşa?
De ce să fie rău când ar putea să fie bine ? Sau nu ar putea ..?
Eu sper..
Until then I will be strong! I will fight for all that is real.. and our friendship is real.
Nu trebuia să se întâmple asta,nu vroiam să se întâmple asta dar nu am făcut nimic să împiedic asta. Îmi vine,efectiv,să-mi trag palme oricât de .. neliterar ar suna asta. Nu-mi pasă. Mi-e cald,mi-e rău şi situaţia asta mă termină.
De ce am fost atât de proastă ? Cum am putut să îndepărtez cu atâta "graţie" persoana care mi-a fost mereu alături? Care m-a înţeles,m-a sprijinit,m-a iubit.. şi eu i-am dat cu piciorul. Deşi îmi pasă.. nici măcar eu nu realizam cât de mult îmi pasă.. cum am putut să pretind să îşi dea el seama ? Mi-a fost cel mai bun prieten.. ani de zile. Nu mulţi .. dar au însemnat enorm. Şi l-am pierdut din cauza alegerilor proaste pe care le-am făcut şi mai târziu,deşi ar mai fi existat şanse .. din cauza laşităţii. Nu vroiam să-mi asum greşelile tocmai de teamă să nu-l pierd.. şi am lăsat timpul sa treacă. Şi asta s-a vazut din exterior ca o formă de nepăsare. La ultima discuţie am simţit într-adevăr cât de mult am greşit,am simţit că pierd o parte din mine. Nici măcar nu a fost o discuţie în adevăratul sens al cuvântului .. câteva cuvinte. Eu mi-am făcut curaj să răspund şi să zic tot ce pregătisem de săptămâni întregi şi ştiam că trebuia să zic cât mai repede dar nu am făcut-o. Ce a urmat a fost.. finalul. Şi atunci am simţit că mă prăbuşesc . Niciodată nu am mai pierdut pe cineva aşa.. pur şi simplu,din cauza unor prostii.
Ascultam asta.. şi plângeam. Acum sunt sigură .. te iubesc! Poate chiar mai mult decât am vrut să recunosc. Nu încerc să impresionez.. nu cred că vreau vreun răspuns,s-ar putea să doară mai tare decât situaţia de faţă şi de ce să fie aşa?
De ce să fie rău când ar putea să fie bine ? Sau nu ar putea ..?
Eu sper..
Until then I will be strong! I will fight for all that is real.. and our friendship is real.
duminică, 30 mai 2010
Lucky.
Ce ar fi să mai spunem şi "da"? Am spus de prea multe ori "nu!". Şi ce am rezolvat ? Nimic,am rămas exact acolo unde eram deşi am fi vrut să schimbăm ceva.
Eu m-am decis. Spun da. Da schimbării. O iau de la zero,plec şi las totul în urmă. Dar absolut totul. O să mă mai uit înapoi? Desigur. Nu îmi uit prietenii. Puţini dar adevăraţi. Foarte posibil să mă uite ei pe mine,în fond eu sunt aia care alege varianta asta. Şi dacă tot am acceptat asta o să am grijă să nu îmi repet greşelile. E o şansă,de ce i-aş da cu piciorul? În traducere.. vreau să plec. Departe.Unde nu cunosc pe nimeni şi nimeni nu mă cunoaşte. Dar o să fie bine,sunt sigură de asta.
...
O postare neterminată . Între timp şansa a dispărut şi am rămas tot aici. Nu aş putea spune că îmi pare rău,dacă stau să mă gândesc aveam multe de pierdut. Dar chiar îmi doream o schimbare d-asta radicală,nu ştiu cât de bine ar fi fost dar aveam nevoie. Nu eram deloc mulţumită cu mine şi cu viaţa mea în acel moment aşa că aş fi acceptat cam orice opţiune.
Acum sunt bine.. schimbări ? Da. Dar nu trebuie să fug ca să schimb ceva. I-aş zice "wind of change" dar din motive personale şi puerile poate.. n-o s-o fac. E doar schimbare. Maturizare,de ce nu ?
Per total este bine! :)
[ar fi drăguţ ..]
Eu m-am decis. Spun da. Da schimbării. O iau de la zero,plec şi las totul în urmă. Dar absolut totul. O să mă mai uit înapoi? Desigur. Nu îmi uit prietenii. Puţini dar adevăraţi. Foarte posibil să mă uite ei pe mine,în fond eu sunt aia care alege varianta asta. Şi dacă tot am acceptat asta o să am grijă să nu îmi repet greşelile. E o şansă,de ce i-aş da cu piciorul? În traducere.. vreau să plec. Departe.Unde nu cunosc pe nimeni şi nimeni nu mă cunoaşte. Dar o să fie bine,sunt sigură de asta.
...
O postare neterminată . Între timp şansa a dispărut şi am rămas tot aici. Nu aş putea spune că îmi pare rău,dacă stau să mă gândesc aveam multe de pierdut. Dar chiar îmi doream o schimbare d-asta radicală,nu ştiu cât de bine ar fi fost dar aveam nevoie. Nu eram deloc mulţumită cu mine şi cu viaţa mea în acel moment aşa că aş fi acceptat cam orice opţiune.
Acum sunt bine.. schimbări ? Da. Dar nu trebuie să fug ca să schimb ceva. I-aş zice "wind of change" dar din motive personale şi puerile poate.. n-o s-o fac. E doar schimbare. Maturizare,de ce nu ?
Per total este bine! :)
[ar fi drăguţ ..]
sâmbătă, 29 mai 2010
Azi nu.
E prea devreme să fie prea târziu.
Poate că da.. sau poate e bine aşa cum e? Nu,nu are cum să fie bine. Dar azi a fost bine. Şi ne trezim în situaţii în care nu ne-am dori să fim,în locuri unde nu ar trebui să fim,cu persoane nepotrivite .. şi totuşi ziua se termină bine. De ce să plângem ? Şi dacă plângem .. de ce să fie greşit ? De ce să nu fie bine să mergi prin ploaie cântând,eventual cu ochelarii de soare la ochi deşi e aproape întuneric .. să nu-ţi pese de nimic. Dar stai ! Ce dracu caută el aici? Parcă plecase .. no turning back,you know. Chiar nu. Era acolo doar din punct de vedere fizic. Restul nu o să mai fie vreodată lângă mine. Şi fuge.. cât mai departe. Nu vrea să mă vadă. Cel puţin nu aşa.. ştiţi,nu aşa mă cunoscuse. De unde instabilitatea asta emoţională ? Unde am ţinut-o ascunsă până acum ? Dar nu-i stres, nu e primul care fuge. Cu siguranţă nici ultimul.
Tot nu e bine . Dacă eu zic că fuge de ce înca mai e aici? De ce fredonează împreuna cu mine? "Unde cauţi tu,unde cauţi tu iubirea? Nu ştii că-i aici ?.."
Cui îi mai pasă? Probabil mie,dar nu o să-mi mai pese prea mult. O să mă retrag cu zâmbetul pe buze,ca întotdeauna.
Nu am găsit ce îmi trebuie. Sau pur şi simplu nu am fost capabilă să mă adaptez "cerinţelor". Sunt dificilă,ştiu. E bine oricum .. m-am simţit foarte liberă într-un fel. Mi-am permis să fiu sinceră.. şi nu doar cu mine. Şi nu am avut nimic de pierdut.
Azi nu,te rog eu nu.. mâine poate facem cum zici tu. :)
[se ştie.. că azi e despre mine]
Poate că da.. sau poate e bine aşa cum e? Nu,nu are cum să fie bine. Dar azi a fost bine. Şi ne trezim în situaţii în care nu ne-am dori să fim,în locuri unde nu ar trebui să fim,cu persoane nepotrivite .. şi totuşi ziua se termină bine. De ce să plângem ? Şi dacă plângem .. de ce să fie greşit ? De ce să nu fie bine să mergi prin ploaie cântând,eventual cu ochelarii de soare la ochi deşi e aproape întuneric .. să nu-ţi pese de nimic. Dar stai ! Ce dracu caută el aici? Parcă plecase .. no turning back,you know. Chiar nu. Era acolo doar din punct de vedere fizic. Restul nu o să mai fie vreodată lângă mine. Şi fuge.. cât mai departe. Nu vrea să mă vadă. Cel puţin nu aşa.. ştiţi,nu aşa mă cunoscuse. De unde instabilitatea asta emoţională ? Unde am ţinut-o ascunsă până acum ? Dar nu-i stres, nu e primul care fuge. Cu siguranţă nici ultimul.
Tot nu e bine . Dacă eu zic că fuge de ce înca mai e aici? De ce fredonează împreuna cu mine? "Unde cauţi tu,unde cauţi tu iubirea? Nu ştii că-i aici ?.."
Cui îi mai pasă? Probabil mie,dar nu o să-mi mai pese prea mult. O să mă retrag cu zâmbetul pe buze,ca întotdeauna.
Nu am găsit ce îmi trebuie. Sau pur şi simplu nu am fost capabilă să mă adaptez "cerinţelor". Sunt dificilă,ştiu. E bine oricum .. m-am simţit foarte liberă într-un fel. Mi-am permis să fiu sinceră.. şi nu doar cu mine. Şi nu am avut nimic de pierdut.
Azi nu,te rog eu nu.. mâine poate facem cum zici tu. :)
[se ştie.. că azi e despre mine]
vineri, 28 mai 2010
Bad movie.
Ştiţi cum e sentimentul ăla cretin de-ţi vine să fugi .. să te duci departe,să-i laşi pe toţi în urmă,să facă câte reproşuri şi presupuneri or vrea dar să nu-i mai auzi ? Cam aşa sunt eu acum .. am terminat cu vesela şi "porţelanurile bunicii", mă pregătesc să trec la ce mişcă. Realizez cât de ilogic sună asta dar aş da cu toţi de pământ . Bineînţeles,acum sunt nervoasă .. defapt nu aş da cu toţi de pământ,doar cu cei vinovaţi .. ceea ce înseamnă că vreo 3-4 cunoscuţi ar scăpa . Nu mai mulţi .
E absolut superb când abia îţi găsisei şi tu,ca tot omu',un moment de linişte,să-ţi pui ordine în gânduri şi alte idei din aceeaşi sferă şi încep să ţi se spargă toate în cap. Una câte una,din toate părţile .. brusc au cu toţii câte o problemă. Alooo! Mai staţi la coadă,am doar două urechi şi oricum stau prost cu nervii. Desigur,nervii se vor înmulţi şi vor fi pe măsura problemelor,nu-mi fac griji că rămân fără nervi şi o să mă calmez subit . Uhm.. eventual .. tac şi înghit. Ar fi ceva. Dar nu. Mă declar isterică. Recunosc .. nu chiar cu acte în regulă,mai am puţin .. încă vreo trei situaţii de genul ăsta şi intru în legalitate "istericală".
O întrebare mai mult sau mai puţin retorică .. pentru ce atâta teatru ? Inclusiv în ceea mă priveşte,recunosc şi asta,măcar acum să fiu sinceră .. m-am pierdut printre atâtea zâmbete false m-am simţit nevoită să mă adaptez. Bineînţeles,dacă eram o persoană cu principii puternice şi mai ştiu eu ce alte aberaţii aproximativ inexistente nu făceam asta. Rămâneam sinceră,deschisă,binevoitoare,naivă şi aşa mai departe. Amuzant . Mai bine zis,ironic. Suntem oameni,nu suntem perfecţi . Toţi urâm minciuna,toţi ne considerăm sinceri.. deja mi s-a luat de descrieri de genul "sunt o persoană sinceră" sau "una dintre cele mai mari calităţi ale mele este sinceritatea". Bă,mă laşi ? Nu îţi place să minţi,ok,înţeleg.. dar nu ai cum să fi sincer mereu,cu oricine,în orice circumstanţă. Asta e o aberaţie . Mint. Joc teatru şi există o posibilitate să n-o fac bine,nici măcar atât. Asta nu mă trimite în extreme,nici măcar nu mă apropie de mitomanie. Ştiu foarte bine unde începe şi unde se termină adevărul. Măcar adevărul meu .. la alte adevăruri înca mă străduiesc deşi nu cred că o să reuşesc vreodată.
Gata. M-am dus .. mă calmez,mă reinventez.. azi nu,nici mâine şi nici multe alte zile (perioadă nedefinită) nu vreau să vă văd sau să vă aud. E rândul meu să fug de probleme, rândul meu să vă întorc spatele şi e rândul meu să fiu EU. Spuneţi-i egoism,laşitate,nepăsare.. cum vreţi.
E bine.. şi la vară cald.
[alt film prost. cu proşti.. pentru proşti. dracu ştie.]
E absolut superb când abia îţi găsisei şi tu,ca tot omu',un moment de linişte,să-ţi pui ordine în gânduri şi alte idei din aceeaşi sferă şi încep să ţi se spargă toate în cap. Una câte una,din toate părţile .. brusc au cu toţii câte o problemă. Alooo! Mai staţi la coadă,am doar două urechi şi oricum stau prost cu nervii. Desigur,nervii se vor înmulţi şi vor fi pe măsura problemelor,nu-mi fac griji că rămân fără nervi şi o să mă calmez subit . Uhm.. eventual .. tac şi înghit. Ar fi ceva. Dar nu. Mă declar isterică. Recunosc .. nu chiar cu acte în regulă,mai am puţin .. încă vreo trei situaţii de genul ăsta şi intru în legalitate "istericală".
O întrebare mai mult sau mai puţin retorică .. pentru ce atâta teatru ? Inclusiv în ceea mă priveşte,recunosc şi asta,măcar acum să fiu sinceră .. m-am pierdut printre atâtea zâmbete false m-am simţit nevoită să mă adaptez. Bineînţeles,dacă eram o persoană cu principii puternice şi mai ştiu eu ce alte aberaţii aproximativ inexistente nu făceam asta. Rămâneam sinceră,deschisă,binevoitoare,naivă şi aşa mai departe. Amuzant . Mai bine zis,ironic. Suntem oameni,nu suntem perfecţi . Toţi urâm minciuna,toţi ne considerăm sinceri.. deja mi s-a luat de descrieri de genul "sunt o persoană sinceră" sau "una dintre cele mai mari calităţi ale mele este sinceritatea". Bă,mă laşi ? Nu îţi place să minţi,ok,înţeleg.. dar nu ai cum să fi sincer mereu,cu oricine,în orice circumstanţă. Asta e o aberaţie . Mint. Joc teatru şi există o posibilitate să n-o fac bine,nici măcar atât. Asta nu mă trimite în extreme,nici măcar nu mă apropie de mitomanie. Ştiu foarte bine unde începe şi unde se termină adevărul. Măcar adevărul meu .. la alte adevăruri înca mă străduiesc deşi nu cred că o să reuşesc vreodată.
Gata. M-am dus .. mă calmez,mă reinventez.. azi nu,nici mâine şi nici multe alte zile (perioadă nedefinită) nu vreau să vă văd sau să vă aud. E rândul meu să fug de probleme, rândul meu să vă întorc spatele şi e rândul meu să fiu EU. Spuneţi-i egoism,laşitate,nepăsare.. cum vreţi.
E bine.. şi la vară cald.
[alt film prost. cu proşti.. pentru proşti. dracu ştie.]
sâmbătă, 22 mai 2010
The twist.
"Privirea goală trădează zâmbetul fals."
Aşa e .. stăteam pe o bancă,soarele îmi intra în ochi şi citeam .. Linişte. Nu genul ăla de linişte pe care o căutam,care ar fi putut să mă elibereze. Nuuu. O linişte nenorocită,apăsătoare,auzeam ecouri în interiorul meu.
De ce? Am pierdut prea multe,cred că m-am pierdut chiar şi pe mine pe undeva . Nu sunt tristă .. e mai rău . Sunt pustie.
Şiiii .. ca întotdeauna. Momentul de dramă şi introspecţie e întrerupt cu brutalitate. Sună telefonul (şi de când tot zic că ar trebui să-l arunc). Discuţie scurtă,irelevantă dar m-a trezit . Înapoi la realitate . La cotidianul mai mult sau mai puţin previzibil. Sunt bine acum ? Uhm .. spuneam că e soare. Stau pe banca şi citesc .. cum naiba ? Defapt plouă. Stau pe o piatră . Şi fumez . Dialog cu un bătrânel :
- Eşti tare tristă. E păcat .
- Nu sunt tristă,vi se pare.
- Ba eşti tristă. Se vede...
Urmează sute de lacrimi vărsate. Nu-i panică ..
Doar o iluzie cretină.
Înapoi la realitate . Din nou. Altă realitate ? Câte realităţi am eu ? Acum .. stau pe covor cu laptopul în braţe şi scriu. Asta să fie realitatea "reală"? Sau mă voi trezi peste 5 minute în altă parte? Dracu ştie ..
We were too wasted to close the window.
Friends and family looking into my only hiding place
The rhythm of a stranger's skin.
Infidel to die for what I am doing
will happen in the morning when the mirror won't recognize me
He holds a certain gesture when we're lovin' to ask each other
"Do you want it?" "Do you want me?"
I want it. It is you. You are where I want to be.
Who is he?
Why would I
hitch a ride?
I can drive.
Who is she?
Why would I
hitch a ride
When i can drive? *the twist*
Somebody put me back in school, I forget everything.
I used to know how to leave the boy behind
without having to watch him go. *oh*
Infidel to die for what I am doing
will happen in the morning when the mirror won't recognize me.
He holds a certain gesture when we're lovin' to ask each other
"Do you want it?" "Do you want me?"
I want it. It is you. You are where I want to be.
Aşa e .. stăteam pe o bancă,soarele îmi intra în ochi şi citeam .. Linişte. Nu genul ăla de linişte pe care o căutam,care ar fi putut să mă elibereze. Nuuu. O linişte nenorocită,apăsătoare,auzeam ecouri în interiorul meu.
De ce? Am pierdut prea multe,cred că m-am pierdut chiar şi pe mine pe undeva . Nu sunt tristă .. e mai rău . Sunt pustie.
Şiiii .. ca întotdeauna. Momentul de dramă şi introspecţie e întrerupt cu brutalitate. Sună telefonul (şi de când tot zic că ar trebui să-l arunc). Discuţie scurtă,irelevantă dar m-a trezit . Înapoi la realitate . La cotidianul mai mult sau mai puţin previzibil. Sunt bine acum ? Uhm .. spuneam că e soare. Stau pe banca şi citesc .. cum naiba ? Defapt plouă. Stau pe o piatră . Şi fumez . Dialog cu un bătrânel :
- Eşti tare tristă. E păcat .
- Nu sunt tristă,vi se pare.
- Ba eşti tristă. Se vede...
Urmează sute de lacrimi vărsate. Nu-i panică ..
Doar o iluzie cretină.
Înapoi la realitate . Din nou. Altă realitate ? Câte realităţi am eu ? Acum .. stau pe covor cu laptopul în braţe şi scriu. Asta să fie realitatea "reală"? Sau mă voi trezi peste 5 minute în altă parte? Dracu ştie ..
We were too wasted to close the window.
Friends and family looking into my only hiding place
The rhythm of a stranger's skin.
Infidel to die for what I am doing
will happen in the morning when the mirror won't recognize me
He holds a certain gesture when we're lovin' to ask each other
"Do you want it?" "Do you want me?"
I want it. It is you. You are where I want to be.
Who is he?
Why would I
hitch a ride?
I can drive.
Who is she?
Why would I
hitch a ride
When i can drive? *the twist*
Somebody put me back in school, I forget everything.
I used to know how to leave the boy behind
without having to watch him go. *oh*
Infidel to die for what I am doing
will happen in the morning when the mirror won't recognize me.
He holds a certain gesture when we're lovin' to ask each other
"Do you want it?" "Do you want me?"
I want it. It is you. You are where I want to be.
joi, 1 aprilie 2010
Soare pe strada mea.
Nici nu mai contează altceva. E soare,e primăvară,iubeeeeesc. Deşi mi-am făcut o mulţime de probleme acum sunt sigură că le pot rezolva pe toate. Nu vreau să mai las timpul să treaca degeaba,nu vreau să mai rămân cu regrete cretine că nu am făcut ce trebuia când trebuia.
Soarele răsare şi dacă îi zâmbeşti.
Ieri a plouat cu soare..a fost ca o ploaie de vară. Şi .. e mblană!
Soarele răsare şi dacă îi zâmbeşti.
Ieri a plouat cu soare..a fost ca o ploaie de vară. Şi .. e mblană!
miercuri, 17 martie 2010
Din nou.
L-am regăsit pe Greenie dar îl las în pace o perioadă. De ce mă ascund eu după "extensii ale neuronilor" în loc să fiu sinceră? Şi.. sincer vorbind,sunt praf. Cred că asta sună dramatic. Defapt habar nu am cum sună dar ăsta e adevărul. M-am dezamăgit,m-au dezamăgit şi alţii..cert este că de la o vreme viaţa mea este o dezamăgire continuă. Iar eu.. eu asta. Alina.. nu fac nici un efort să o schimb. Mă complac. Lenea e mare. Astenia e prezentă. Viaţa e greu.
Şi totuşi,e primăvară! În seara asta mă întorceam de la liceu,ghiozdanul aproape mă dărâma,vântul mă lovea fără nici un fel de menajamente dar am mers vreo 5 minute uitându-mă la cer. Ciudat. Nu l-am mai văzut de mult timp aşa înstelat. Şi viaţa nu mai pare atât de "greu".
Wind of change. Din nou. Lac. Soare. Muzică. Ţigări. Discuţie. Cola.
Septembrie transpus în martie ..
Şi totuşi,e primăvară! În seara asta mă întorceam de la liceu,ghiozdanul aproape mă dărâma,vântul mă lovea fără nici un fel de menajamente dar am mers vreo 5 minute uitându-mă la cer. Ciudat. Nu l-am mai văzut de mult timp aşa înstelat. Şi viaţa nu mai pare atât de "greu".
Wind of change. Din nou. Lac. Soare. Muzică. Ţigări. Discuţie. Cola.
Septembrie transpus în martie ..
marți, 9 februarie 2010
Greenie is back in business.
Îşi mai aminteşte cineva de Mr. Greenie? Probabil nimeni.. cu excepţia mea. Chiar m-a apucat dorul de el. Cum ne contraziceam,cum ajungeam să criticăm împreună prostia umană (care e multă şi omniprezentă). Bine,bine. Voi nu vă amintiţi. Cine naiba e Greenie ăsta până la urmă? Cum obişnuiam eu să spun .. Greenie era extensia neuronului meu singuratic . Asta până i-am dat delete. :-<
Zic extensie a neuronului,bla bla.. pentru că nu mă consider suficient de singură încât să-l numesc prieten imaginar. Credeţi că dacă răscolesc prin Recycle bin şi îl scot de acolo îmi va vorbi?
[.. caut ..]
AHA! There you are .. nu te mai ascunde. :-L
- Ştii de ce te caut? Am constatat că fără tine nu fac faţă ignoranţei care mă înconjoară. Iar tu .. ai fost întotdeauna partea mea critică. Deci ai vrea să te întorci pe acest blog? (part-time)
- Bineeee. Dar dacă mai ajung şi a 2-a oara în Recycle bin nu ştiu ce-ţi fac. Ah,uite ţi-am făcut şi curăţenie cât am stat acolo :
(Iar voi.. puteţi sta liniştiţi, nu am luat-o razna. Şi imaginile cu Greenie nu îmi aparţin.. sfântul Google.)
Zic extensie a neuronului,bla bla.. pentru că nu mă consider suficient de singură încât să-l numesc prieten imaginar. Credeţi că dacă răscolesc prin Recycle bin şi îl scot de acolo îmi va vorbi?
[.. caut ..]
AHA! There you are .. nu te mai ascunde. :-L
- Ştii de ce te caut? Am constatat că fără tine nu fac faţă ignoranţei care mă înconjoară. Iar tu .. ai fost întotdeauna partea mea critică. Deci ai vrea să te întorci pe acest blog? (part-time)
- Bineeee. Dar dacă mai ajung şi a 2-a oara în Recycle bin nu ştiu ce-ţi fac. Ah,uite ţi-am făcut şi curăţenie cât am stat acolo :
(Iar voi.. puteţi sta liniştiţi, nu am luat-o razna. Şi imaginile cu Greenie nu îmi aparţin.. sfântul Google.)
luni, 11 ianuarie 2010
Wind of change.
M-am întors după o perioadă îndelungată de abstinenţă literară şi am constatat mai multe lucruri,aşa de început de an. În primul rând.. visul despre care scriam în postarea anterioară nu îl voi găsi în nici un caz pe câmp ci îl voi găsi în mine,adânc întipărit în suflet. Va ieşi la lumină când va fi momentul, nu când voi vrea eu.
Altă constatare.. Changes e perfect. Şi încep să iubesc schimbările. Cu toate că în ultima vreme am avut parte de prea multe una după alta şi m-au cam dat peste cap.. acum totul revine la normal . :)
Un an mai bun decât cel ce a trecut tuturor!..
[Wind of change.. pentru că fiinţa cu care împart spiritual această melodie a reuşit să mă bage în nostalgiile mele sezoniere.. >:D<]
Altă constatare.. Changes e perfect. Şi încep să iubesc schimbările. Cu toate că în ultima vreme am avut parte de prea multe una după alta şi m-au cam dat peste cap.. acum totul revine la normal . :)
Un an mai bun decât cel ce a trecut tuturor!..
[Wind of change.. pentru că fiinţa cu care împart spiritual această melodie a reuşit să mă bage în nostalgiile mele sezoniere.. >:D<]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)