Lucky.

Ce ar fi să mai spunem şi "da"? Am spus de prea multe ori "nu!". Şi ce am rezolvat ? Nimic,am rămas exact acolo unde eram deşi am fi vrut să schimbăm ceva.
Eu m-am decis. Spun da. Da schimbării. O iau de la zero,plec şi las totul în urmă. Dar absolut totul. O să mă mai uit înapoi? Desigur. Nu îmi uit prietenii. Puţini dar adevăraţi. Foarte posibil să mă uite ei pe mine,în fond eu sunt aia care alege varianta asta. Şi dacă tot am acceptat asta o să am grijă să nu îmi repet greşelile. E o şansă,de ce i-aş da cu piciorul? În traducere.. vreau să plec. Departe.Unde nu cunosc pe nimeni şi nimeni nu mă cunoaşte. Dar o să fie bine,sunt sigură de asta.
...
O postare neterminată . Între timp şansa a dispărut şi am rămas tot aici. Nu aş putea spune că îmi pare rău,dacă stau să mă gândesc aveam multe de pierdut. Dar chiar îmi doream o schimbare d-asta radicală,nu ştiu cât de bine ar fi fost dar aveam nevoie. Nu eram deloc mulţumită cu mine şi cu viaţa mea în acel moment aşa că aş fi acceptat cam orice opţiune.
Acum sunt bine.. schimbări ? Da. Dar nu trebuie să fug ca să schimb ceva. I-aş zice "wind of change" dar din motive personale şi puerile poate.. n-o s-o fac. E doar schimbare. Maturizare,de ce nu ?
Per total este bine! :)



[ar fi drăguţ ..]

Azi nu.

E prea devreme să fie prea târziu.
Poate că da.. sau poate e bine aşa cum e? Nu,nu are cum să fie bine. Dar azi a fost bine. Şi ne trezim în situaţii în care nu ne-am dori să fim,în locuri unde nu ar trebui să fim,cu persoane nepotrivite .. şi totuşi ziua se termină bine. De ce să plângem ? Şi dacă plângem .. de ce să fie greşit ? De ce să nu fie bine să mergi prin ploaie cântând,eventual cu ochelarii de soare la ochi deşi e aproape întuneric .. să nu-ţi pese de nimic. Dar stai ! Ce dracu caută el aici? Parcă plecase .. no turning back,you know. Chiar nu. Era acolo doar din punct de vedere fizic. Restul nu o să mai fie vreodată lângă mine. Şi fuge.. cât mai departe. Nu vrea să mă vadă. Cel puţin nu aşa.. ştiţi,nu aşa mă cunoscuse. De unde instabilitatea asta emoţională ? Unde am ţinut-o ascunsă până acum ? Dar nu-i stres, nu e primul care fuge. Cu siguranţă nici ultimul.
Tot nu e bine . Dacă eu zic că fuge de ce înca mai e aici? De ce fredonează împreuna cu mine? "Unde cauţi tu,unde cauţi tu iubirea? Nu ştii că-i aici ?.."
Cui îi mai pasă? Probabil mie,dar nu o să-mi mai pese prea mult. O să mă retrag cu zâmbetul pe buze,ca întotdeauna.
Nu am găsit ce îmi trebuie. Sau pur şi simplu nu am fost capabilă să mă adaptez "cerinţelor". Sunt dificilă,ştiu. E bine oricum .. m-am simţit foarte liberă într-un fel. Mi-am permis să fiu sinceră.. şi nu doar cu mine. Şi nu am avut nimic de pierdut.
Azi nu,te rog eu nu.. mâine poate facem cum zici tu. :)
[se ştie.. că azi e despre mine]

Bad movie.

Ştiţi cum e sentimentul ăla cretin de-ţi vine să fugi .. să te duci departe,să-i laşi pe toţi în urmă,să facă câte reproşuri şi presupuneri or vrea dar să nu-i mai auzi ? Cam aşa sunt eu acum .. am terminat cu vesela şi "porţelanurile bunicii", mă pregătesc să trec la ce mişcă. Realizez cât de ilogic sună asta dar aş da cu toţi de pământ . Bineînţeles,acum sunt nervoasă .. defapt nu aş da cu toţi de pământ,doar cu cei vinovaţi .. ceea ce înseamnă că vreo 3-4 cunoscuţi ar scăpa . Nu mai mulţi .
E absolut superb când abia îţi găsisei şi tu,ca tot omu',un moment de linişte,să-ţi pui ordine în gânduri şi alte idei din aceeaşi sferă şi încep să ţi se spargă toate în cap. Una câte una,din toate părţile .. brusc au cu toţii câte o problemă. Alooo! Mai staţi la coadă,am doar două urechi şi oricum stau prost cu nervii. Desigur,nervii se vor înmulţi şi vor fi pe măsura problemelor,nu-mi fac griji că rămân fără nervi şi o să mă calmez subit . Uhm.. eventual .. tac şi înghit. Ar fi ceva. Dar nu. Mă declar isterică. Recunosc .. nu chiar cu acte în regulă,mai am puţin .. încă vreo trei situaţii de genul ăsta şi intru în legalitate "istericală".
O întrebare mai mult sau mai puţin retorică .. pentru ce atâta teatru ? Inclusiv în ceea mă priveşte,recunosc şi asta,măcar acum să fiu sinceră .. m-am pierdut printre atâtea zâmbete false m-am simţit nevoită să mă adaptez. Bineînţeles,dacă eram o persoană cu principii puternice şi mai ştiu eu ce alte aberaţii aproximativ inexistente nu făceam asta. Rămâneam sinceră,deschisă,binevoitoare,naivă şi aşa mai departe. Amuzant . Mai bine zis,ironic. Suntem oameni,nu suntem perfecţi . Toţi urâm minciuna,toţi ne considerăm sinceri.. deja mi s-a luat de descrieri de genul "sunt o persoană sinceră" sau "una dintre cele mai mari calităţi ale mele este sinceritatea". Bă,mă laşi ? Nu îţi place să minţi,ok,înţeleg.. dar nu ai cum să fi sincer mereu,cu oricine,în orice circumstanţă. Asta e o aberaţie . Mint. Joc teatru şi există o posibilitate să n-o fac bine,nici măcar atât. Asta nu mă trimite în extreme,nici măcar nu mă apropie de mitomanie. Ştiu foarte bine unde începe şi unde se termină adevărul. Măcar adevărul meu .. la alte adevăruri înca mă străduiesc deşi nu cred că o să reuşesc vreodată.
Gata. M-am dus .. mă calmez,mă reinventez.. azi nu,nici mâine şi nici multe alte zile (perioadă nedefinită) nu vreau să vă văd sau să vă aud. E rândul meu să fug de probleme, rândul meu să vă întorc spatele şi e rândul meu să fiu EU. Spuneţi-i egoism,laşitate,nepăsare.. cum vreţi.
E bine.. şi la vară cald.
[alt film prost. cu proşti.. pentru proşti. dracu ştie.]

The twist.

"Privirea goală trădează zâmbetul fals."
Aşa e .. stăteam pe o bancă,soarele îmi intra în ochi şi citeam .. Linişte. Nu genul ăla de linişte pe care o căutam,care ar fi putut să mă elibereze. Nuuu. O linişte nenorocită,apăsătoare,auzeam ecouri în interiorul meu.
De ce? Am pierdut prea multe,cred că m-am pierdut chiar şi pe mine pe undeva . Nu sunt tristă .. e mai rău . Sunt pustie.
Şiiii .. ca întotdeauna. Momentul de dramă şi introspecţie e întrerupt cu brutalitate. Sună telefonul (şi de când tot zic că ar trebui să-l arunc). Discuţie scurtă,irelevantă dar m-a trezit . Înapoi la realitate . La cotidianul mai mult sau mai puţin previzibil. Sunt bine acum ? Uhm .. spuneam că e soare. Stau pe banca şi citesc .. cum naiba ? Defapt plouă. Stau pe o piatră . Şi fumez . Dialog cu un bătrânel :
- Eşti tare tristă. E păcat .
- Nu sunt tristă,vi se pare.
- Ba eşti tristă. Se vede...
Urmează sute de lacrimi vărsate. Nu-i panică ..
Doar o iluzie cretină.
Înapoi la realitate . Din nou. Altă realitate ? Câte realităţi am eu ? Acum .. stau pe covor cu laptopul în braţe şi scriu. Asta să fie realitatea "reală"? Sau mă voi trezi peste 5 minute în altă parte? Dracu ştie ..





We were too wasted to close the window.
Friends and family looking into my only hiding place
The rhythm of a stranger's skin.
Infidel to die for what I am doing
will happen in the morning when the mirror won't recognize me
He holds a certain gesture when we're lovin' to ask each other
"Do you want it?" "Do you want me?"
I want it. It is you. You are where I want to be.

Who is he?
Why would I
hitch a ride?
I can drive.
Who is she?
Why would I
hitch a ride
When i can drive? *the twist*

Somebody put me back in school, I forget everything.
I used to know how to leave the boy behind
without having to watch him go. *oh*
Infidel to die for what I am doing
will happen in the morning when the mirror won't recognize me.
He holds a certain gesture when we're lovin' to ask each other
"Do you want it?" "Do you want me?"
I want it. It is you. You are where I want to be.