And we had magic
And this is tragic..
Sunt la pământ,recunosc asta. Dar m-am angajat într-o luptă din care nici nu mai pot și nici nu mai vreau să ies. Dacă ar fi nevoie să lupt împotriva unei lumi întregi aș face-o.. pentru simplul fapt că ei nu știu cum e bine pentru mine. I'll do it my way. Ultima dimineață de septembrie cu aromă de cafea. Și cât am putut să mă înșel..și cât m-am putut lăsa orbită de prejudecăți și de părerile altora.
Uneori nu îmi doresc decât să treacă timpul mai repede dar nu îmi doresc să treacă viața pe lângă mine și să nu las nimic în urmă. Am găsit sprijin și înțelegere în două persoane de la care nu mă așteptam,cărora eu nu le-am oferit nimic. Dar au fost capabile să vadă în mine ceea ce nici măcar eu nu am mai putut vedea în ultima vreme. Sunt mai puternică decât credeam dar am greșit foarte mult încercând să par altceva. Nu mai eram în stare nici măcar să plâng,asta mă îngrijora într-un fel sau altul. Am căzut de mii de ori și sunt dispusă să cad în continuare dacă ăsta e prețul iubirii tale. Tu ce ești dispus să faci ? Asta e întrebarea care mă macină de o lună încoace .. de multe ori îmi răspund singură : "nimic.". Dar oare așa e? Nu cumva mă grăbesc eu ? Nu mi-am pierdut eu răbdarea?
Nu mai știu cine sunt dar acum știu ce vreau..și pentru zile ca cea de ieri n-o să-mi permit să rămân o umbră,o amintire a ce am fost cândva . Nu mai vreau să fug deși asta mi-am dorit de fiecare dată când am dat de o problemă. Nu. Vreau să lupt. Până la capăt orice ar implica asta . Și dacă o fi să pierd.. să știu că am pierdut lupta asta cu demnitate. Am cum să înving singură? La asta nu m-am gândit dar acum nu mă mai simt singură.
Vă iubesc.
[ne ai pe noi,suntem prietenii tai.]
