Brown eyes

Totul e bine cand se termina cu bine,nu? Dar cand acest "bine" este un final irevocabil cum mai e ? Nu ar fi corect sa.. ah,nu! Nu ar fi. Nu e un joc. Nu e nimic.. stiu ca este ciudat dar o parte mine isi doreste sa fi fost altfel. Nu e nici macar egoism,e o prostie.
"E totul atat de gol in mine incat se aud ecouri."
Eu ma simt pustie in timp ce tu te simti liber. E o problema?



Sunt bineee. Inca zambesc. Nu e chiar zambetul meu dar se va rezolva..
Pass me by,please. :)

4 in the wind.13 aprilie

4 in the morning.
Sabina doarme iar mie,desi alcoolul din mine ar trebui sa aiba cate ceva de obiectat,nu mi-e somn. Aveam nevoie de asta.. de putina relaxare,de o discutie,de o imbratisare. :) Mi-a prins tare bine.
Unde mai pui ca am avut o zi geniala. A inceput cu o "cafea" la dublu si s-a terminat cu ameteala asta placuta. God damn it,maine o sa fiu complet zombie,o sa-mi pice ochii-n gura de somn dar cui ii pasa? Acum ma simt perfect. Pe intuneric,intr-o camera unde miroase a fum si a lumanari parfumate .. intr-o dezordine totala. Dezordine .. cum e si in mintea mea. Dar nu este o dezordine deranjanta. :-? Am scapat de preaviz, sunt indragostita si e primavara! Ce imi pot dori mai mult?
Eh.. de ar fi asa simplu mereu. Maine probabil o sa-mi amintesc din nou totul.. tot ce nu ma lasa sa fiu fericita. Toate greselile pe care le-am facut vreodata,toate reprosurile pe care le-am primit de la persoane dragi,toate caderile nervoase si toate dezamagirile..
Vreau sa uit. Sa fug si sa o iau de la zero. Sa nu mai existe o alta Alina in trecut. Sa fiu doar eu.. acum si aici.
Si o sa scap. O s-o ascund pe vechea Alina cu toate problemele .. si n-o sa mai stie nimeni niciodata de existenta ei.
Wind of change.

[a fost si asa odata .. ]

Farewell?

Nu!Nu!Nuuuuuu!
Nu trebuia să se întâmple asta,nu vroiam să se întâmple asta dar nu am făcut nimic să împiedic asta. Îmi vine,efectiv,să-mi trag palme oricât de .. neliterar ar suna asta. Nu-mi pasă. Mi-e cald,mi-e rău şi situaţia asta mă termină.
De ce am fost atât de proastă ? Cum am putut să îndepărtez cu atâta "graţie" persoana care mi-a fost mereu alături? Care m-a înţeles,m-a sprijinit,m-a iubit.. şi eu i-am dat cu piciorul. Deşi îmi pasă.. nici măcar eu nu realizam cât de mult îmi pasă.. cum am putut să pretind să îşi dea el seama ? Mi-a fost cel mai bun prieten.. ani de zile. Nu mulţi .. dar au însemnat enorm. Şi l-am pierdut din cauza alegerilor proaste pe care le-am făcut şi mai târziu,deşi ar mai fi existat şanse .. din cauza laşităţii. Nu vroiam să-mi asum greşelile tocmai de teamă să nu-l pierd.. şi am lăsat timpul sa treacă. Şi asta s-a vazut din exterior ca o formă de nepăsare. La ultima discuţie am simţit într-adevăr cât de mult am greşit,am simţit că pierd o parte din mine. Nici măcar nu a fost o discuţie în adevăratul sens al cuvântului .. câteva cuvinte. Eu mi-am făcut curaj să răspund şi să zic tot ce pregătisem de săptămâni întregi şi ştiam că trebuia să zic cât mai repede dar nu am făcut-o. Ce a urmat a fost.. finalul. Şi atunci am simţit că mă prăbuşesc . Niciodată nu am mai pierdut pe cineva aşa.. pur şi simplu,din cauza unor prostii.



Ascultam asta.. şi plângeam. Acum sunt sigură .. te iubesc! Poate chiar mai mult decât am vrut să recunosc. Nu încerc să impresionez.. nu cred că vreau vreun răspuns,s-ar putea să doară mai tare decât situaţia de faţă şi de ce să fie aşa?
De ce să fie rău când ar putea să fie bine ? Sau nu ar putea ..?
Eu sper..
Until then I will be strong! I will fight for all that is real.. and our friendship is real.