L-am regăsit pe Greenie dar îl las în pace o perioadă. De ce mă ascund eu după "extensii ale neuronilor" în loc să fiu sinceră? Şi.. sincer vorbind,sunt praf. Cred că asta sună dramatic. Defapt habar nu am cum sună dar ăsta e adevărul. M-am dezamăgit,m-au dezamăgit şi alţii..cert este că de la o vreme viaţa mea este o dezamăgire continuă. Iar eu.. eu asta. Alina.. nu fac nici un efort să o schimb. Mă complac. Lenea e mare. Astenia e prezentă. Viaţa e greu.
Şi totuşi,e primăvară! În seara asta mă întorceam de la liceu,ghiozdanul aproape mă dărâma,vântul mă lovea fără nici un fel de menajamente dar am mers vreo 5 minute uitându-mă la cer. Ciudat. Nu l-am mai văzut de mult timp aşa înstelat. Şi viaţa nu mai pare atât de "greu".
Wind of change. Din nou. Lac. Soare. Muzică. Ţigări. Discuţie. Cola.
Septembrie transpus în martie ..
