De ce absolut tot ce ma inconjoara ma duce cu gandul tot acolo? La acelasi vis frumos. De ce am ajuns sa te caut inclusiv in cartile pe care le citesc,in piesele pe care le ascult,in fotografiile pe care le privesc?
"E destul de grav fiindca imi dau seama ca omul asta nu are insusiri deosebite,poate nici cusururi suparatoare. Defapt,nici nu-l cunosti. Dar poezia pe care i-o atribui,si care e poate mai curand reflexul peisajului, inteleg ca-i foarte atragatoare. Si inteleg ca vei confunda intotdeauna dragostea de mare si de soare cu sentimentul straniu pentru el si,in felul asta,nu te vei lecui usor. Acesta va fi un rival foarte tare pentru oricine te va iubi..uneori ma intreb daca exista cu adevarat.."
Da,uneori si eu ma intreb daca exista cu adevarat.Nu el ca persoana,de asta sunt destul de convinsa ca exista.. el in forma asta atat de sincera,omul de care m-am indragostit. Exista? Sau pur si simplu i-am atribuit lui niste calitati pe care le cautam? Oare? Oare in acea reverie a mea de 6 zile am fost capabila sa creez un personaj? Un personaj complet inexistent.. complet fictional? Ca si cum l-am silit pe el sa fie actor in filmul meu..
As vrea sa stiu asta,m-ar ajuta destul de mult. Poate as invata sa pierd. Dar nu exista decat o cale sa aflu toate astea. Sa-l am langa mine,pe el. El,omul,predispus greselii. Care poate ma iubeste sau poate nu.. el cu adevarat si sa am timp sa observ cat din ce am vazut eu a fost real si cat a fost iluzie.
Poate nu voi avea ocazia asta niciodata sau poate o voi avea prea tarziu.. pana atunci aceleasi intrebari fara niciun raspuns si aceeasi parere de rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu