luni, 5 iulie 2010

Dimineaţa.

Înca mai greşesc..
5 dimineaţa. Nu mai pot să dorm. Mă duc pe balcon,fumez o ţigară,ascult muzică şi mă pierd. Văd răsăritul. Am o senzaţie ciudată,trebuie să fac ceva sau o să înnebunesc aici. Mă îmbrac şi ies afară. E aproape 6.. un Lucky şi o Cola la jumate,vă rog. Aceeaşi poveste. Mă aşez pe o bancă şi aştept. Ce dracu aştept nici eu nu ştiu.
Văd oameni care îşi încep ziua într-un mod absolut normal. Ah,deci eu sunt aia anormală. Se poate.. ei se grăbesc,îşi plimba câinii,se duc la servici. Eu stau. Pur şi simplu stau şi mă gândesc. Şi nu ajung la nicio concluzie. Defapt singura constatare pe care am făcut-o în aceasta dimineaţă este aceea că oamenii sunt prea ocupaţi ca să mai schimbe ceva. Şi nu-i condamn pentru asta..în fond,eu nu-s aşa ocupată şi tot nu schimb nimic.
Aş fi vrut să vorbesc cu cineva. Cu cineva care ar fi putut să mă înţeleagă şi să ma lămurească intr-un fel. Să-mi explice şi mie de ce e aşa? De ce nu pot pur şi simplu să renunţ,să ies din joc,să nu mă mai gândesc atâta,să nu mai fiu ce sunt .. de ce am ajuns să fug de mine ? Dar ce crezi ? Nimeni nu m-ar fi ascultat la ora asta matinală. Exista câteva variante .. m-ar fi înjurat sau mi-ar fi zis să nu fiu nebună şi să mă culc sau ar fi presupus că sunt beată. Cam trist. De ce ar fi fost aşa ? Fiindcă e neobişnuit ca tocmai eu să fiu în starea asta. Eu ? Aia curajoasă,puternică.. same shit,different day. De parcă mi-ar fi păsat vreodată.
Uite că acum îmi pasă. Da,ştiu şi eu că e prea târziu. Am ales să joc un rol şi acum trebuie să mi-l asum. Uneori chiar am impresia că mă regăsesc.
"I'll always remember you like a child,girl."
Se prea poate şi mă bucură asta. Măcar tu. Ceilalţi văd doar masca. Dar tu.. care m-ai văzut crescând. Ştii ce am fost,ştii foarte bine şi ce am devenit şi stii ce ar fi trebuit să fiu defapt. [4 iulie]
Senzaţia ciudată se întoarce şi,pe deasupra,mi-e frig. Nu sunt obişnuită cu dimineaţa. Ma întorc acasă. Căştile în urechi.. Within Temptation - All I need.
Oh,c'mon,chiar aşa tristă sunt? (.. ar cam fi cazul să-mi reiau rolul înainte să-l uit). Nu,nu sunt tristă. Toate trec,nu e asta o problemă. Dar îmi rămân prea multe amintiri şi nu am nici cea mai vagă idee ce ar trebui să fac cu ele.
"Am încercat să scap,de amintiri să mă dezleg şi când am reuşit am realizat că nu am unde să merg."
Dar eu am unde să merg că doar nu mă şterg cu totul. Sau dacă eu îi uit pe ei.. trebuie să mă uite şi ei pe mine ? La asta nu mă gândisem. Ok,amintirile rămân acolo unde erau,nu vreau să risc.
Hmm.. eu nu-mi asum riscuri ? Asta este într-adevăr o noutate. Uite,deja se observă o schimbare.. dar oare e bună ?
[mi-ar plăcea să nu mă fi înşelat în ceea ce te priveşte. şi mi-ar placea să treacă mai repede perioada asta.]

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ziua si noaptea...soarele si luna...exista o legenda care spune jumatatea decat atunci cand esti cu adevarat pregatit( exact ca un invatacel care pune pentru prima oara mana pe o sabie de lemn,si care trebuie sa se antreneze pentru a deveni un razbooinic puternic)niciodca a existat un razboinic foarte puternic...dar care avea personalitate dubla.Intr-o zi in urma unui razboi foarte strans si aprig,a fost rapus si taiat pe jumate (corpul separat de picioare). Imparatul acelui tinut a pus un vraci sa il caute si sa il vindece.Au fost create doua persoane din corpul raboinicului.O jumate feminina si o jumatate masculina.Dar vraciul a pus un blestem pe cele doua jumatati.Nici una din parti sa nu fie in totalitate fericiti decat atunci cand se vor reintalni si vor invata sa se accepte unu pe altu.Ziua este o masca...o piesa de teatru pe care o joci ca sa fi placut de cei din jur.Adevarata persoana si adevaratul caracter iese la iveala numai si numai noaptea.Dar niciodata nu o sa iti gasesti si nimeni nu o sa inteleaga adevarata durere pentru ca daca spui cuiva te crede penibil si total ridicol.si te face sa te simti aiurea.si sa sti ca intotdeauna atunci cand crezi ca nimeni nu te intele iar toti cei din jur sunt toti impotriva ta atunci si numai atunci iti vei intalni dragostea adevarata.Ti-o spun din experienta.Nu are rost sa cautam noi dragostea adevarata...pentru ca dragostea adevarata va veni singura la tine